CUNUNIE, cununii, s. f. 1. Căsătorie (făcută după ritualul religios). ♦ Loc. adj. (Despre soț sau soție) Cu cununie = unit prin căsătorie legitimă. ♦ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva. 2. (Concr.) Cunună (3). ♦ Expr. A (-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Din cunună + suf. -ie.