CUNUNA (cunun) I. vb. tr. 1 A căsători, a uni prin căsătorie punînd, în timpul ceremoniei religioase, cîte o cunună de flori pe capul mirilor ¶ 2 A servi ca nun la o căsătorie: nu se cuvine ca călugărul sau călugărița ... să ție cununii la nuntă adică să cunune (PRV.-MB.). II. vb. refl. A se căsători: se cununară făcînd o nuntă de se dusese vestea (ISP.) [lat. coronare].