CUMPĂNĂ (pl. -pene) sf. 1 Cîntar cu două talgere, balanță: Platon a zis că virtuțile trag în ~ deopotrivă cu aurul (BOL.) ¶ 2 Măsură: toate tainurile le împărțea cu ~ (ISP.); Ⓕ: cumpăna dreptății; Ⓕ: gîndiți-vă că în cumpăna bărbăției voastre atîrnă azi destinele țării (VLAH.) ¶ 3 Pîrghia de lemn, sprijinită pe furca puțului de care e atîrnată prăjina cu găleata și avînd la capătul de jos o greutate mare (o buturugă sau un bolovan) (👉 🖼 PUȚ): cumpăna unei fîntîni se pleacă și se înalță, ca un cocostîrc care bea apă (VLAH.) ¶ 4 🏠Unealtă, de diferite forme, de care se servește zidarul spre a vedea dacă zidul pe care-l lucrează e perfect orizontal sau vertical (🖼 1676) ¶ 5 Unealtă a dulgherului pentru a verifica liniile perfect verticale sau orizontale ¶ 6 Coama sau culmea unei case țărănești ¶ 7 Echilibru: pușca în ~ în mîna dreaptă (I.-GH.); Ⓕ: a-și pierde cumpăna; a sta în ~ sau în cumpene, a fi nehotărît, a sta la îndoială: multe ceasuri biruința stătu în cumpene (GN.) ¶ 8 Mijloc, miez: cumpăna nopții (CIAUȘ.), miez de noapte ¶ 9 Ⓕ Greutate, nevoie, primejdie: am trecut de-atîtea ori prin cumpene mari, prin nevoi și greutăți cumplite (VLAH.); la timpi de cumpănă grea i-am văzut pe toți unindu-se (I.-GH.) [vsl. kampona].