CUM adv. și conj. 1 inter. și rel. Exprimă modul. În ce chip: ~ ai făcut? ~ se poate una ca asta? nu știa ~ să-i împace; fie-care face ~ îl taie capul; Ⓟ: ~ îți vei așterne, așa vei dormi; ori vorbește ~ ți-e portul, ori te poartă ~ ți-e vorba: cum să nu ...? e cu putință să nu ...? cum să nu mă supăr, cînd îl văd în așa hal? elipt.: cum (să nu?) de ce nu? se poate altfel? Vii cu noi? – Cum (să) nu? ~ de ...? cum se face că ...? de ce ...? cum de l-ai lăsat să scape? după ~, în felul cum, ca și ~, ca și cînd ¶ 2 Exprimă mirarea. Cît de mult: ~ s’a schimbat! ¶ 3 Exprimă timpul. Îndată ce: ~ văzu pe fiul său, săltă de bucurie (ISP.); repetat cum ... cum ..., îndată ce ... pe loc ... : ~ veniră, ~ aruncară pe bietul împărat din scaunul de veci al neamului lui (DLVR.); de ~, de cînd, din momentul cînd ¶ 4 Exprimă cauza: ~era ea femeie deșteaptă a pus iute iute lucrurile la cale (VLAH.) ¶ 5 ‡ Că; astăzi: i se părea ~ că a văzut ceva prin vis (SLV.); ~ că: Atunci toți au cunoscut Cum că Hristos s’au născut (PANN) ¶ 6 În compuneri: oare-cum, ori-cum, ori-și-cum, cum-va, nicidecum 👉 aceste cuvinte [lat. quomo(do)].