CULĂ (pl. -le) sf. 1 💒 Turn ¶ 2 💒 Clădire în formă de turn cu baza dreptunghiulară, cu ferestruice mici, care servea ca adăpost și ca loc de apărare locuitorilor, mai ales în părțile muntoase (🖼 1665): moșneni cari se întăreau, ca în niște cetățui, în culele lor înalte (VLAH.) ¶ 3 💒 Boltă cu ziduri groase: căpitanul de tîlhari își adună ceata într’o ~, sub niște dărămături (ISP.) ¶ 4 Visterie, hazna (domnească): Din cula domnească Lefuri să ’mpărțească (TEOD.) [tc.].