CUCUIAT, Mold. CUCUIET I. adj. p. CUCUIA: 1 Cocoțat: priveliștea ,,, pe care o vede din locuința-i cucuiată pe deal (DEM.); șezînd cucuiet pe niște buci și molfăind la pere uscate (CRG.) ¶ 2 Plin de cucuie: Cu ochii ceacîri, gura lăbărțată, Fruntea-i ~ă (PANN) ¶ 3 Moțat: Am o găină cucuiată. O țin în cămară încuiată (GOR.), (ghicitoare despre „suflet”). II. CUCUIATA, Mold. CUCUIETA sf. Ⓟ Biserica (clădită de obiceiu în partea cea mai ridicată a satului): a sta la ~, a fi mort (de pe vremea cînd se îngropau oamenii în curtea bisericii); a pune la ~, a da uitării.