CRITICA, $crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile din acțiunile unor oameni, a arăta defectele unor stări de lucruri (descoperind cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli. – Fr. critiquer.