CREDINCIOS adj. 1 Care nu-și calcă credința, statornic în dragostea sau în prietenia lui: o femeie credincioasă; un prieten ~ ¶ 2 În care se poate avea încredere: o slugă credincioasă ¶ 3 De crezut, ce se poate crede: mai credincioși ochii decît urechile (PANN) ¶ 4 ⛪ Care-și ține cu sfințenie credința (religioasă); se zice și drept-credincios, mai ales cu înțelesul de ortodox ¶ 5 Exact și statornic, care nu dă greș: o memorie credincioasă ¶ ¶ C. NECREDINCIOS. II. sm. 1 Om de încredere ¶ 2 Prieten devotat, credincios ¶ 3 ⛪ Cel ce-și ține cu sfințenie credința (religioasă): clopotul chiamă pe credincioși la biserică.