COȘAR² Mold. Bucov. Trans. COȘER(I)U (pl. -re) sn. 1 Staul, grajd pentru vite (🖼 1523): n’aveau destule ... coșare unde să-și adăpostească atîta sumedenie de vite (ISP.) ¶ 2 🚜 Pătul unde se păstrează porumbul: mă dau în vorbă c’un moșneag care ’mpletește la un coșer de nuiele (VLAH.).