2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corăbieri vi [At: COSTIN7ESCU / Pzi: ~resc / E: corăbier] (Rar) A naviga.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corăbieri, corăbieresc, v.b. IV (înv.) a naviga, a călători cu corabia.

Intrare: corăbierire
corăbierire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbierire
  • corăbierirea
plural
  • corăbieriri
  • corăbieririle
genitiv-dativ singular
  • corăbieriri
  • corăbieririi
plural
  • corăbieriri
  • corăbieririlor
vocativ singular
plural
Intrare: corăbieri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corăbieri
  • corăbierire
  • corăbierit
  • corăbieritu‑
  • corăbierind
  • corăbierindu‑
singular plural
  • corăbierește
  • corăbieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corăbieresc
(să)
  • corăbieresc
  • corăbieream
  • corăbierii
  • corăbierisem
a II-a (tu)
  • corăbierești
(să)
  • corăbierești
  • corăbiereai
  • corăbieriși
  • corăbieriseși
a III-a (el, ea)
  • corăbierește
(să)
  • corăbierească
  • corăbierea
  • corăbieri
  • corăbierise
plural I (noi)
  • corăbierim
(să)
  • corăbierim
  • corăbieream
  • corăbierirăm
  • corăbieriserăm
  • corăbierisem
a II-a (voi)
  • corăbieriți
(să)
  • corăbieriți
  • corăbiereați
  • corăbierirăți
  • corăbieriserăți
  • corăbieriseți
a III-a (ei, ele)
  • corăbieresc
(să)
  • corăbierească
  • corăbiereau
  • corăbieri
  • corăbieriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)