CONCORDANȚĂ, concordanțe, s. f. Acord, potrivire. ♦ Concordanța obligatorie a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică obiectivă care acționează în toate orînduirile sociale, potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție. (Gram.) Concordanța timpurilor = ansamblu de reguli după care se fixează timpul verbului din propoziția dependentă, în raport cu timpul verbului propoziției regente. – Fr. concordance.