COMÎND (pl. -duri) sn., Bucov. COMÎNDĂ (pl. -de) sf. 1 Praznic, pomană, masă ce se întinde în casa mortului întru pomenirea și odihna sufletului celui răposat: Și popii, șirag, cădelnițînd, Ceteau ectenii de comînd (COȘB.); acuma trebuia să se gătească de comîndă și să-i facă bietei babe și un praznic (SB.) ¶ 2 Cele trebuincioase, banii necesari pentru înmormîntare și pentru praznic: o babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească brana și ~ul (LET:); își mănîncă coliva și ~ul (ZNN.), se zice despre un cheltuitor [comînda].