*colódiŭ n. (d. vgr. kollódes, cleĭos, d. kólla, cleĭ. V. coală). Chim. Soluțiune de piroxil într’un amestec de alcool și de eter. (Se întrebuințează în medicină la acoperirea rănilor și’n fotografie la acoperirea sticleĭ c’o peliță care devine sensibilă pin clorura saŭ bromura de argint. V. piroxilină.