❍ CLĂMPĂNI (-ănesc),CLĂMPĂI (-ăesc) I. vb. tr. 1 Mold. Bucov. A închide trîntind cu putere: cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece douăzeci de suflete prăpădeam deodată (CRG.) ¶ 2 Ⓕ A scoate sunete discordante: bătrîn și hămesit cum era, de-abia clămpănea vre-o trei note (D.-ZAMF.). II. vb. intr. 1 A face sgomot cu clampa; a face sgomot bătînd într’un fier: s’auzea bătrînul Stan clămpănind într’o coasă stricată (GRIG.) ¶ 2 A clănțăni (vorb. de dinți) ¶ 3 Ⓕ: ~ din gură, a-i toca gura, a flecări: de geaba mai clămpănesc eu din gură (CRG.) ¶ 4 Despre glasul berzei: barza clămpănește (HASD.) ¶ 5 A face sgomot cu talpa sau cu tocurile încălțămintei: plecă spre ușă, clămpănind din papuci (GN.); papucii de lemn se tîrîe și clămpăesc la fie-care pas (EMIN.).