CLĂTINA (clatin), CLETINA (-in), CLETENA (-en) I. vb. tr. 1 A mișca într’o parte și într’alta, a legăna: vîntul clatină lin ramurile bătrînilor arbori (GRIG.) ¶ 2 A mișca ușor. II. vb. intr. și refl. 1 A se mișca într’o parte și într’alta: mi se clatină o măsea; săgeata... se pierde în desișul ierbii care se clatină din vîrf (CAR.) ¶ 2 A (se) mișca ușor: te văd zîmbind și clătinănd din cap (I.-GH.) ¶ 3 A se sgudui, a se cutremura: pămîntul prinde să se clatine... parcă s’ar fi răsturnat stîncile... de la obîrșiile Trotușului (GN.) ¶ 4 A se urni, a se clinti, a se mișca din loc: nici un fir de păr să nu se clatine de pe capul locuitorilor (ISP.) ¶ 5 ⚚ A sta rău în afaceri, a fi pe cale să dea faliment: a aflat negustorimea că se clatină rău Kir Ianulea (CAR.) [clăti].