ciuroi sn [At: POMPILIU, B. 1007 / V: (reg) cioroi, ciroi, giuroi / Pl: ~oaie / E: pbl ciurui] 1 Izvor care curge pe un scoc îngust de scoarță de copac Si: șipot (1), (pop) bijoiu, ciurgău, țuroi. 2 Jghebuleț, scândurică sau coajă de copac prin care curge apă. 3 Firul apei ce țâșnește din pământ.