CIUNTA (-tez), CIUNTI (-tesc) vb. tr. 1 A reteza, a trunchia; a tăia vîrful: spunea că a ciuntat din musteață (RET.) ¶ 2 A lăsa ciunt: scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus (NEGR.) ¶ 3 A tăia scurt, a scurta; Ⓕ Rău mă tem că m’a afla Și mi-a ciunta viața (BRL.); fusese silit să-și ciuntească fericirea vilegiaturii de la Văleni (BR.-VN.).