CIUDĂ (pl. -de) sf. 1 ‡ Minune, miracol ¶ 2 Maram. Mirare (BRL.) ¶ 3 Necaz, supărare, pică: au trecut pe lîngă mine vorbind cu mare ~ (CRG.); a muri, Ⓟ a crăpa de ~; mi-e ~, mi-e necaz, îmi pare foarte rău: îi era ~ cum de să calce vorba tatălui său (ISP.); în ciuda, în necazul, spre marea supărare; a face cuiva în ~, a face ceva dinadins, ca să-l supere ¶ 4 📆 Ciuda lui Arhanghel, ziua Minunii Arhanghelului Mihail (6 Sept), ținută de săteni, ca să fie feriți de mînie [vsl. čudo].