CIUBUC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeavă lungă (și cu imamea de fildeș sau de chihlimbar). ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief, cu profil dreptunghiular sau curbat, care înconjură un perete, un tavan etc. 3. (Fam.) Avantaj sau cîștig (necinstit); bacșiș, șperț. – Tc. çubuk.