cazacliu m. (odinioară) 1. nume dat negustorilor ruși cari făceau comerțul vinurilor între Moldova și Rusia: cazaclii negustori de vii POP.; 2. numele negustorilor români cari aduceau în țară și în Turcia, blănuri scumpe din Rusia: pelcelușe brumării le vindea la cazaclii POP. căciula de cazacliu a cojocarului subțire FIL. [Turc. KAZAKLI, căzăcesc].