cauciuc sn [At: TEODOREANU, M. II, 305 / P: ca-u-ciuc / Pl: ~uri / E: fr caoutchouc, rs каучук] 1 Substanță elastică și rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2 Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc.