CATASTROFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, întîmplare neașteptată cu urmări dezastruoase, nenorocire mare, dezastru. V. calamitate. Împrejurarea în care ei și-au găsit moartea a fost, de cele mai multe ori, o catastrofă. BOGZA, A. Î. 78. În urma catastrofei de la Drăgășani n-a mai rămas din armata grecească decît cete izolate. GHICA, S. 115. ◊ (Glumeț) M-am înfiorat la gîndul că s-ar putea stîrni un vifor de ploaie; ar fi fost o catastrofă iremediabilă. SADOVEANU, N. F. 57.