CÎND adv. I. (În propoziții interogative) În ce moment ? în care timp ? Cînd ai pierdut biletul, Zoe ? (CARAGIALE). ♦ Expr. Cînd și cînd = cîteodată, uneori. Din cînd în cînd = din timp în timp. (Înv.) Cînd de cînd = din clipă în clipă, cît pe-aci. Cînd de cînd era să-l și ajungă cu paloșul (BĂLCESCU). Cînd. . . cînd. . . = citeodată. . . altă dată. . . ba. . . ba. . . ; uneori. . . alteori. . . Prind cocoșii a cînta. . . Cînd mai gros, cînd mai subțire (JARNIK-BÎRSEANU). II. (Cu valoare de conjuncție) 1. (Introduce o propoziție temporală) a) În momentul în care. . . Cînd trec, Lina s-ascunde (COȘBUC). ♦ Pe cînd = în timp ce. De cînd = din timpul sau din momentul în care. . . De pe cînd = din vremea în care. . . Pînă cînd = pînă în timpul în care. . . b) După ce. Cînd i-a pierdut din ochi, voi să se ridice (COȘBUC). c) Înainte de (a). . ., pînă (a) nu. . . d) Deși ; în vreme ce. Cînd altul s-ar bucura, tu ești nepăsător. e) Și (deodată). Ajunseră cu norocire la țărm, cînd ce să vezi ? (ISPIRESCU). 2. (Introduce o propoziție relativă în legătură cu noțiuni de timp) (În) care. Acum e timpul cînd se dă de mîncare (ISPIRESCU). ♦ Expr. A (nu) avea cînd să. . . = a (nu) avea vreme să. . . 3. (Introduce o propoziție cauzală, cu nuanță temporală) Fiindcă, deoarece, o dată ce. Cînd știa că are să deie peste Ivan, i se tăiau picioarele (CREANGĂ). 4. (Introduce o prepoziție condițională) Dacă, de. Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos ? (EMINESCU). ♦ Expr. Ca și cînd = parcă. 5. (Introduce o propoziție completivă directă) Spune-mi cînd să viu. – Lat. quando.