opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

CÂRCOTI, cârcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-și arăta nemulțumirea; a cârti. – Din cârcotă.

CÂRCOTI, cârcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-și arăta nemulțumirea; a cârti. – Din cârcotă.

cârcoti1 [At: REV. CRIT. III / Pzi: ~tesc / E: cârcotă] (Pop) 1 vir A se certa mereu Si: a cârcota (1). 2 vi A-și arăta nemulțumirea Si: a cârcota (2), a cârti. 3 vi A căuta subterfugii Si: a cârcota (3). 4 vi A tărăgăna. 5 vi A încurca. 6 vi (Ban; îf ~ta, d. viermii dintr-un cadavru) A viermui.

cârcoti2 vr [At: DA ms / Pzi: ~tesc / E: fo] (Reg) 1 A râde. 2 A chicoti.

CÎRCOTI (-tesc) vb. intr. Mold. A cîrti, a-și arăta nemulțumirea [comp. blg. kărkotja se „a cîrîi. a chiorăi”].

CÎRCOTI, circotesc, vb. IV. Intranz. A umbla cu cîrcota, a se certa, a se sfădi.

CÎRCOTI, cîrcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se certa, a se sfădi. – Din cîrc.

A CÂRCOTI ~esc intranz. pop. 1) A căuta motiv de ceartă. 2) A-și manifesta mereu nemulțumirea, bombănind. /Din cârc

cîrcotésc v. intr. (d. cîrcotă). Rar. Șicanez: nu asupri pe săracĭ, nu cîrcoti, nu omorî (ChN. I, 168).

Ortografice DOOM

cârcoti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcotesc, 3 sg. cârcotește, imperf. 1 cârcoteam; conj. prez. 1 sg. să cârcotesc, 3 să cârcotească

cârcoti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcotesc, imperf. 3 sg. cârcotea; conj. prez. 3 să cârcotească

cârcoti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcotesc, imperf. 3 sg. cârcotea; conj. prez. 3 sg. și pl. cârcotească

Sinonime

CÂRCOTI vb. v. certa, învrăjbi, supăra.

cîrcoti vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA.

Intrare: cârcotire
cârcotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcotire
  • cârcotirea
plural
  • cârcotiri
  • cârcotirile
genitiv-dativ singular
  • cârcotiri
  • cârcotirii
plural
  • cârcotiri
  • cârcotirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cârcoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârcoti
  • cârcotire
  • cârcotit
  • cârcotitu‑
  • cârcotind
  • cârcotindu‑
 singular plural
  • cârcotește
  • cârcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârcotesc
 (să)
  • cârcotesc
  • cârcoteam
  • cârcotii
  • cârcotisem
a II-a (tu)
  • cârcotești
 (să)
  • cârcotești
  • cârcoteai
  • cârcotiși
  • cârcotiseși
a III-a (el, ea)
  • cârcotește
 (să)
  • cârcotească
  • cârcotea
  • cârcoti
  • cârcotise
plural I (noi)
  • cârcotim
 (să)
  • cârcotim
  • cârcoteam
  • cârcotirăm
  • cârcotiserăm
  • cârcotisem
a II-a (voi)
  • cârcotiți
 (să)
  • cârcotiți
  • cârcoteați
  • cârcotirăți
  • cârcotiserăți
  • cârcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârcotesc
 (să)
  • cârcotească
  • cârcoteau
  • cârcotiră
  • cârcotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârcoti, cârcotescverb

etimologie:
  • cârcotă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.