BĂTĂTARNIC I. adj. care umblă din loc în loc, ușernic. II. BĂTĂTARNICĂ (pl. -ce), BĂTĂTARNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Băn. 🐑 Oaie care nu prea mănîncă ori-ce, care umblă numai după mîncare bună ¶ 2 🌿 Plantă ierboasă, cu frunze ascuțite, cu flori galbene, și cu fructele acoperite cu peri scurți și aspre la pipăit; numită și „petimbroasă” (Senecio crucifolius) (🖼 410).