Definiția cu ID-ul 1337160:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÎZDOACĂ (pl. -ce) sf., BÎZDOC (pl. -oace) sn. Olten. Ciomag gros cu măciucă la capăt: Să-mi dai flintă ghintuită, Să-mi dai bîzdoacă pîrlită (TOC.); fig.: a-i sări bîzdocul, a se supăra deodată, fără pricină, a-i sări țandăra: din chiar senin îi sare bîzdocul (L.-M.).