5 definiții pentru brăcinăriță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăcinăriță sf [At: LB / V: brici~ / Pl: ~țe / E: brăcinar + -iță] (Înv) 1 Îndoitură de sus de la izmene (sau de la cioareci) prin care trece brăcinarul Si: bată, betelie, bantă, bartă. 2 Bețișor crestat la capăt, cu care se introduce brăcinaral în betelie.

bricinăriță1 sf vz brăcinăriță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRĂCINĂRIȚĂ s. v. bată, betelie.

brăcinăriță s. v. BATĂ. BETELIE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brăcinăriță, brăcinărițe, s.f. (reg.) Puntea dintre coarnele plugului; tingă. – Din brăcinar + suf. -iță (MDA).

Intrare: brăcinăriță
brăcinăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăcinăriță
  • brăcinărița
plural
  • brăcinărițe
  • brăcinărițele
genitiv-dativ singular
  • brăcinărițe
  • brăcinăriței
plural
  • brăcinărițe
  • brăcinărițelor
vocativ singular
plural