12 definiții pentru briptă
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRIPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din sb. britva, ucr. brytva.
briptă sf [At: JAHRESBER. III, 314 / V: ~iftă / Pl: ~te / E: srb britva] (Reg) 1 Briceag primitiv, cu mânerele de lemn. 2 Cuțit în formă de seceră, cu mâner la ambele capete și cu tăișul în afară, folosit de cojocar la curățatul pieilor. 3 (Îe) A lua Ia ~ A lua la bătaie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
briptă s.f. (reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mîner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a lua la bătaie (pe cineva). • pl. -e. /<srb. britva, ucr. бритва.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRIPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ♦ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din scr. britva, ucr. brytva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRIPTĂ, bripte, s. f. (Olt., Ban., Bucov.) Cuțit sau briceag primitiv (cu mîner de lemn). Intrară în sală. Fum mult, să-l tai cu bripta și tot să nu vezi prin el. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 17/3. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a lua (pe cineva! la bătaie. Atuncea au luat oamenii pe drăguț la briptă, de l-au bătut pînă ce-au mărturisit toate. SBIERA, P. 236.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRIPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv cu mîner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a-l lua la bătaie. – Sb. britva, ucr. brytva.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
briftă sf vz briptă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
briptă (reg.) s. f., g.-d. art. briptei; pl. bripte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
briptă (reg.) s. f., g.-d. art. briptei; pl. bripte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
briptă s. f. g.-d. art. briptei; pl. bripte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
briptă (bripte), s. f. – Cuțit. Sb. britva (în Olt. și Banat) sau rut. brytva (în Bucov.). Cuvînt puțin obișnuit.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a lua la briptă expr. (reg.) a tăia cu cuțitul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
briptă, briptesubstantiv feminin
- 1. Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Intrară în sală. Fum mult, să-l tai cu bripta și tot să nu vezi prin el. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 17/3. DLRLC
- A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bate
- Atuncea au luat oamenii pe drăguț la briptă, de l-au bătut pînă ce-au mărturisit toate. SBIERA, P. 236. DLRLC
-
-
etimologie:
- britva DEX '98 DEX '09
- brytva DEX '98 DEX '09