boscorodi Fiecare dintre dicționarele noastre explică în chip deosebit acest verb. TDRG nu spune nimic despre originea lui, dar sub boscoroade scrie că poate e format din boscoane. DA îl consideră formație onomatopeică și întrevede o explicație prin fuziunea lui bolborosi cu boscoade sau cu magh. boszorka „vrăjitoare”. Bogrea, DR, IV (1927), p. 795, trimite la ucr. божкородими „Hokus Pokus treiben” (CADE transcrie greșit bozkorodiți). Scriban pornește de la magh. boszorkánykodni „a fermeca”, în timp ce DLRM se mulțumește cu observația: onomatopee. Nici unul dintre cuvintele străine aduse în comparație nu se potrivește suficient, ca, formă și înțeles pentru a putea fi reținut. Prin elementele lui formale, cuvîntul nostru are, într-adevăr, aspect de onomatopee. Cred totuși că punctul de plecare este v. sl. богородица „născătoare de dumnezeu”, care era frecvent folosit în slujba religioasă slavonă, fără a fi înțeles de credincioșii romîni. Pentru evoluția de înțeles, se poate compara a trage la aghioase „a sforăi” din. gr. ἄγιος „sfint”, fr. kyrielle „înșiruire plicticoasă de cuvinte” din gr. ϰύριε ἐλέησον „doamne miluiește”. Vezi și bodogăni și blogodori.