3 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

boanță2 sf [At: CHEST. V A, 72 / Pl: ~țe / E: nct] (Reg; pbl) 1 Vezica urinară. 2 Organ genital feminin.

boanță1 sf [At: CV, 1949, nr. 8, 32 / Pl: ~țe / E: nct] (Ljcp) 1 Punct pierdut. 2 (Îe) Joc la ~țe Joc în care se numără punctele pierdute.

boanță3 sf vz boață

boanță s.f. v. boață.

BOANȚĂ s. f. v. boață.

boanță f. Mold. V. boață.

BOAȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din boroboață.

BOAȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din boroboață.

boață sf [At: ȘEZ. VI, 4 / V: -anță / Pl: ~țe / E: nct] (Reg; fam) 1 Boroboață. 2 (Mol; îe) A i se întâmpla cuiva (sau a da peste) o ~ A da peste un necaz.

boață s.f. (reg.; fam.) Poznă, năzbîtie, boroboață. ◊ Expr. A i se întîmpla (sau a păți, a da peste) o boață = a da peste un necaz neprevăzut, a da peste o belea. • pl. -e. și boanță s.f. /de la boroboață.

BOANȚĂ – BOAȚĂ: Peste-o nouă ~ a dat (SPER.).

BOAȚĂ (pl. -țe) sf. Olten. Mold. 1 Boroboață, poznă, năzbîtie: cînd îți turna cîte o ~, trebuia să te ții cu mîna de inimă de rîs (FLOR.) 2 Belea.

BOAȚĂ, boațe, s. f. (Mold.) Poznă; lucru sau faptă nepotrivită; năzbîtie. V. boroboață. (În forma boanță) Fără îndoială că și ele făceau din cînd în cînd cîte ceva, cîte vro boață... dar o făceau tot pe furiș. CONTEMPORANUL, IV 502. ◊ Expr. A i se întîmpla (sau a da peste) boață = a da peste o belea, peste un necaz neprevăzut. Și s-apucă... de tăte poznele, făr-a se gîndi c-ar da peste vro boață. ȘEZ. VI 4. – Variantă: boanță s. f.

BOAȚĂ, boațe, s. f. (Reg.) Poznă, năzbîtie. – Din boroboață.

boață (boanță) f. Mold., boroboață. [V. boț].

boroboață f. întâmplare rea sau faptă prostească ce face mare sgomot: mi s’a întâmplat o mare boroboață. [Cf. boloboț; varianta Mold. boață (boanță), din boț cu acelaș sens de «boroboață», confirmă raportul semantic între cocoloș de «mămăligă» și «pățanie», metaforă primitiv ciobănească ce o întâlnim deja la Zilot Românul («Măria sa mai făcu un boț»)].

boáță (oa dift.) f., pl. e. Est. Boroboață.

Ortografice DOOM

boață (reg.) s. f., g.-d. art. boaței; pl. boațe

boață (reg.) s. f., g.-d. art. boaței; pl. boațe

boață s. f., g.-d. art. boaței; pl. boațe

Sinonime

BOAȚĂ s. v. boroboață, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie.

boață s. v. BOROBOAȚĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. ȘOTIE. TRĂSNAIE.

Intrare: boanță (anat.)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boanță
  • boanța
plural
  • boanțe
  • boanțele
genitiv-dativ singular
  • boanțe
  • boanței
plural
  • boanțe
  • boanțelor
vocativ singular
plural
Intrare: boanță (punct)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boanță
  • boanța
plural
  • boanțe
  • boanțele
genitiv-dativ singular
  • boanțe
  • boanței
plural
  • boanțe
  • boanțelor
vocativ singular
plural
Intrare: boață
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boață
  • boața
plural
  • boațe
  • boațele
genitiv-dativ singular
  • boațe
  • boaței
plural
  • boațe
  • boațelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boanță
  • boanța
plural
  • boanțe
  • boanțele
genitiv-dativ singular
  • boanțe
  • boanței
plural
  • boanțe
  • boanțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boanță, boanțesubstantiv feminin

regional probabil
  • 1. Vezica urinară. MDA2
  • 2. Organ genital feminin. MDA2
etimologie:

boanță, boanțesubstantiv feminin

  • 1. (La jocurile de copii) Punct pierdut. MDA2
  • chat_bubble expresie Joc la boanțe = joc în care se numără punctele pierdute. MDA2
etimologie:

boață, boațesubstantiv feminin

regional
  • 1. familiar Boroboață, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, trăsnaie, șotie. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Fără îndoială că și ele făceau din cînd în cînd cîte ceva, cîte vro boață... dar o făceau tot pe furiș. CONTEMPORANUL, IV 502. DLRLC
    • format_quote Cînd îți turna cîte o boață, trebuia să te ții cu mîna de inimă de rîs. (FLOR.) CADE
    • chat_bubble expresie A i se întâmpla (sau a da peste) boață = a da peste o belea, peste un necaz neprevăzut. MDA2 DEXI DLRLC
      • format_quote Și s-apucă... de tăte poznele, făr-a se gîndi c-ar da peste vro boață. ȘEZ. VI 4. DLRLC
  • 2. Belea. CADE
    sinonime: belea
    • format_quote Peste-o nouă boanță a dat. (SPER.) CADE
etimologie:
  • boroboață DEX '09 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „boanță” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1