blefarofimoză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: fr blépharophimosis] (Med) Micșorare a deschiderii fantei palpebrale.

blefarofimoză s.f. (med.) Retracție a fantei palpebrale, dereminată de o cicatrice sau în urma îmbătrînirii. • pl. -e. /<fr. blépharophimosis; cf. gr. βλέφαρον „pleoapă”, φίμωσις „obturare, îngustare”.

BLEFAROFIMOZĂ s.f. (Med.) Micșorare a deschiderii fantei palpebrale. [< fr. blépharophimosis, cf. gr. blepharon – pleoapă, phimosis – închidere].

BLEFAROFIMOZĂ s. f. micșorare a deschiderii fantei palpebrale. (< fr. blépharophimosis)

BLEFARO- „pleoapă, palpebral”. ◊ gr. blepharon „pleoapă” > fr. blépharo-, germ. id., engl. id., it. blefaro- > rom. blefaro-. □ ~blast (v. -blast), s. n., corpuscul situat la baza flagelilor; ~calazie (v. -calazie), s. f., lărgire a plicei cutanate a pleoapei superioare; ~fimoză (v. -fimoză), s. f., micșorare a deschiderii fantei palpebrale; ~for (v. -for), adj., (despre frunze) prevăzut pe margine cu peri sau cili paraleli; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., inflamație purulentă a globului ocular; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., granule intracelulare colorate intens, implicate în generarea cililor și flagelilor; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a unei pleoape distruse; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a pleoapei și a aparatului său muscular; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a pleoapei superioare; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de suturare a unei pleoape; ~spasm (v. -spasm), s. n., contracție spasmodică a mușchiului orbicular al pleoapelor; ~stat (v. -stat), s. n., instrument medical pentru menținerea pleoapelor îndepărtate în timpul operațiilor pe ochi; ~stazie (v. -stazie), s. f., imobilizare a pleoapelor; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare a pleoapelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie palpebrală.