Definiția cu ID-ul 417126:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beșleagă (beșlegi), s. m.1. Ofițer turc, căpitan al corpului de frontieră. – 2. Om bătrîn ramolit, boșorog. – Var. bașli aga (numai cu primul sens). Tc. beșli agasi (Roesler 589; Șeineanu, II, 49). – Der. beșlegărit, s. n. (contribuție pentru întreținerea poliției). Cf. beșliu.