Definiția cu ID-ul 417390:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
beucă (beuci), s. f. – Rîpă, prăpastie. – Var. băucă. Origine necunoscută. Nu este deloc probabilă der. propusă de Diculescu 182, din v. germ. biugo. Este cuvînt de circulație restrînsă.