BALAOACHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj. (În glumă sau în ironie; despre culoarea feței la oameni) Negricios, oacheș. Era lume amestecată în curtea caretașului Ferenț... Vreo doi erau balaoacheși la față. PAS, L. I 75. Mergem la Peșteră? – Da, și s-a mai mărit caravana, merge și d-l Dan. – N-am onoarea [să-l cunosc]. O fi tînărul balaoacheș de azi-dimineață... VLAHUȚĂ, O. AL. II 41.