ARS, -Ă A avea o lampă arsă (arg.) = A fi nebun: Pe măsură ce îmi povestea, eram tot mai convins că are o lampă arsă. A-i trece (sau a-i da) un fier ars prin inimă = A-i pricinui cuiva pe nepregătite o mare durere, o mare spaimă: Fata, cum văzu furca, îi trecu un fier ars prin inimă. (P. ISPIRESCU) Auzind însă de faima celor doi împărați înțelepți, îi dete un fier ars prin inimă, și-și puse în gând a merge la dânșii să vază, oare n-or fi frații lui? (IDEM) A mirosi a ars = A avea un miros specific materiilor arse: Sărmana nevastă a fiului de împărat cum îi mirosi a ars, începu să țipe cu glas tare (PERICLE PAPAHAGI) De la intrare mirosea a ars. Uitase mâncarea pe sobă. A mirosi a creier ars (Gmț.) = Atmosfera denotă o intensă activitate intelectuală: În sala de antrenament de la Școala gimnazială „Cireșarii” miroase a creier ars, iar micii șahiști ascultă cu atenție indicațiile antrenorului. (http://www.monitoruldemedias.ro) A sări (ca) ars = A sări repede, sub impulsul surprinderii sau al spaimei: Hamură sări ars din pat. (MIHAIL SADOVEANU) Da ce-i acolo? strigă baba... Nurorile atunci sar arse în picioare, și cele mari încep a tremura ca varga, de frică. (ION CREANGĂ) A sări (sau a striga ca) ars = A reacționa instantaneu (sau a țipa): Și, ajungând într-o clipă, se vâră, el știe cum și pe unde în odaie la Ivan și-i șterge o palmă prin somn, cât ce poate. Ivan, atunci, sare ars și odată strigă: − Pașol na turbinca! (ION CREANGĂ) A trece ca ars = A trece repede, ca fulgerul: A trecut ca ars pe lângă noi.