APATIE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat. t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune].