anastomoza vt [At: DEX² / Pzi: -zez / E: fr anastomoser] A stabili (chirurgical) o legătură între două vase sangvine sau între două organe cavitare.

ANASTOMOZA vb. I. tr. (Biol.) A stabili o legătură prin anastomoză. [< fr. anastomoser].

ANASTOMOZA vb. I. tr. a practica o anastomoză. II. refl. a se îmbina prin anastomoză. (< fr. anastomoser)

ANASTOMOZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.; p. ext. trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.

anastomoză sf [At: CADE / Pl: ~ze / E: fr anastomose] 1 (Atm) Loc de îmbinare a două vase sangvine sau a doi nervi. 2 Îmbinare a filamentelor unei plante.

*ANASTOMOZĂ (pl. -oze) sf. 1 🫀 Împreunare de vase sanguine, fibre, nervi, cu ajutorul unor ramificațiuni laterale ¶ 2 🌿 Împreunarea unora din filamentele unei plante cu altele ale aceleiași plante [fr. < gr.].

ANASTOMOZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două organe cavitare etc.; p. ext. trecerea fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.

ANASTOMOZĂ, anastomoze, s. f. Legătură (normală sau patologică) sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație.

ANASTOMOZĂ, anastomoze, s. f. Legătură sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație. – Fr. anastomose (< gr.).

ANASTOMOZĂ s.f. (Biol.) 1. Stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație (vase de sînge, nervi etc.) 2. Ramură a ramificațiilor nervurilor frunzei. [< fr. anastomose, cf. gr. anastomosis – îmbucare]

ANASTOMOZĂ s. f. 1. comunicație naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc. 2. reunire a diferitelor organe vegetale. (< fr. anastomose, gr. anastomosis)

ANASTOMOZĂ f. Stabilire pe cale chirurgicală a legăturii dintre două cavități, două vase sau două fibre musculare. /<fr. anastomose

*anastomóză f., pl. e (vgr. anastómosis, d. stóma, gură). Anat. Îmbucare, juncțiunea a doŭă vine (fibre, nervĭ, ramurĭ) gură’n gură saŭ pin ajutoru unor ramificațiunĭ laterale.

*anastomozéz v. tr. (d. anastomoză). Unesc pin anastomoză, îmbuc: doŭă vine care s’aŭ anastomozat.

anastomoza (a ~) (desp. -nas-to-/-na-sto-) vb., ind. prez. 1 sg. anastomozez, 3 anastomozează; conj. prez. 1 sg. să anastomozez, 3 să anastomozeze

anastomoza (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozează

anastomoza vb. (sil. mf. -sto-), ind. prez. 3 sg. anastomozează

anastomoză (desp. -nas-to-/-na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomozei; pl. anastomoze

anastomoză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomozei; pl. anastomoze

anastomoză s. f. (sil. mf. -sto-), g.-d. art. anastomozei; pl. anastomoze

ANASTOMÓZĂ (< fr. {i}; {s} gr. anastomosis „deschidere”, „gură”) s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două segmente ale tubului digestiv etc.