AMINTE A lua aminte la ceva = a) A fi atent la ceva, a băga de seamă: El își căuta de drum în treaba lui, fără să ia aminte la cele ce tot spuneau fetele. (P. ISPIRESCU) Luați aminte, boieri dumneavoastră. (OCTAVIAN GOGA) A observa cu atenție, a se uita bine, a cerceta:Dete câteva târcoale curții împărătești și luă aminte la toate amănunturile. (P. ISPIRESCU) A lua aminte = A ține seamă de ceva, a lua în considerare, a nu trece cu vederea, a considera: Dar cum puteam, ochi având, să nu văz, văzând să nu iau aminte, luând aminte să nu aseamăn, asemănând să nu judec binele și să nupohtesc a-l face arătat compatrioților mei? (DINICU GOLESCU) A(-și) aduce aminte = A (și) aminti: Aducându-mi... aminte de petrecerile mele la bunicul... am rostit o vorbă care îmi plăcea. (MIHAIL SADOVEANU) Ia adu-ți aminte ce ți-am spus odată. (ION CREANGĂ) Ea trebui de el în somn / Aminte să-și aducă. (MIHAI EMINESCU) Aduc aminte românilor una din faptele cele mai strălucite ale luptei părinților lor pentru libertate. (NICOLAE BĂLCESCU) A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) (Mai ales în construcții negative) = A avea chef (de ceva): Nu mi-e aminte de petreceri.