aleatorism sn [At: DN³ / P: ~le-a- / E: fr aleatorisme] 1 Procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător al configurației finale a structurii, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 2 (Muz) Curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorită libertății ce se acordă interpretului.

ALEATORISM s.n. 1. Procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întîmplător al configurației finale a structurii, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 2. (Muz.) Curent conform căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății ce se acordă interpretului în recrearea sa. [Pron. -le-a-. / < fr. aléatorisme].

ALEATORISM s. n. 1. caracter aleatoriu; hazard. 2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului. (< fr. aléatorisme)

aleatorism s. n. Hazard ◊ „Dintre numele citate mai sus într-un aproximativ aleatorism al vârstei nu pot lipsi [...]” R.l. 17 X 78 p. 22. ◊ „Rezultatele sunt pe măsură, «înscrise» în aleatorismul bogomilic al concluziilor [...]” Luc. 28 IV 84 p. 6 (din fr. aléatorisme; DN3 – alt sens, DEX-S)

aleatorism s. n. (sil. a-le-a)