AIEVEA, †A(I)EVE, ‡AIAVE(A) I. adv. În ființă, în realitate: ceasul acesta e mai presus de cîte aievea mintea mi-a visat (ODOB.). II. adj. 1 În ființă, real: nu știa de-s toate acestea aievea, ori poate că numai visează (SB.) ¶ 2 †Pe față, fățiș, deschis: ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea (ISP.) [a³ + vsl. jave].