aer, aere s. n. 1. Amestec de gaze care constituie atmosfera terestră. 2. Sfântul aer = bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă cinstitele daruri și care simbolizează firmanentul pe care s-a ivit steaua magilor sau piatra de deasupra mormântului lui Hristos; acoperământul mare, provcovăț. – Din lat. aer, aeris.