*ADORA (ador) vb. tr. 1 ⛪ A se închina la Dumnezeu, a slăvi cu smerenie și cu adîncă iubire divinitatea sau cele dumnezeești: trebue să adorăm pe Dumnezeu și numai lui să-i slujim; ~ voința divină ¶ 2 pr. ext. A slăvi, a cinsti; a iubi cu patimă un lucru: ~ virtutea; ~ muzica; ~ danțul ¶ 3 A iubi cu înfocare pe cineva: Ador pe acest demon, cu ochi mari, cu părul blond (EMIN.) [fr. < lat.].