ABUR sm. 1 Un fel de ceață care se vede ieșind din corpurile umede prin efectul căldurii: scoate ~i; ~i deși acopereau fața apei (GN.); caii și boii suflau ~i deși, cenușii (SAD.) ¶ 2 🌦 Starea în care se prefac lichidele și unele corpuri solide cînd sînt expuse la o temperatură ridicată sau la o mare presiune: prin fierbere, apa se preface în ~i; mașină cu (sau de) ~i, moară cu (sau de) ~i, care sînt mișcate prin presiunea aburilor; baie de ~i, baie făcută într’o încăpere plină de aburi calzi ¶ 3 ~ul (sau ~ii) vinului, amețeala produsă de vinul băut în prea mare cantitate: se deșteaptă din aiureala pe care i-o lăsase ~ul vinului (D. ZAMF.) ¶ 4 Răsuflare a cailor (boilor, etc.): Scoțînd ~i lungi pe nare (ALECS.) ¶ 5 Suflare: . . . venirăm, Pe fața pămîntului, Pe ~ii vîntului (TOC.) ¶ 6 pop. Sufletul animalelor: o fi avînd dobitocul ~ în loc de suflet (DLVR.) ; prov. : n’are suflet ca oamenii, el numai ~ ca cîinii, despre un om rău, nemilos; prov.: a scoate ~i pe gură, a vorbi zadarnic [comp. alb. avuł]