abrac, -uri, s.n. – Grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca nutreț animalelor (Antologie 1980). Aliment cu mare valoare energetică și nutritivă. – Probabil din brac („rămășiță, rest, deșeu”, cf. brăcui „a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun”) + a protetic; Din magh. abrak „nutreț” (NDU).