3 intrări
18 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Câmpeni pl. orășel în Transilvania, pe malul Arieșului și în mijlocul Munților Apuseni, cap. Moților: 2600 loc. (dintre cari 2431 Români).
CÂMPEAN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂMPEAN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
câmpan, ~ă smf vz câmpean
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎMPEAN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎMPEAN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÂMPEAN ~eni m. Locuitor de la câmp. /câmp + suf. ~ean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
câmpean m. 1. locuitor dela câmp; 2. locuitor de la țară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cîmpeán, -că s. Locuitor de la cîmp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
câmpean s. m., adj. m., pl. câmpeni; f. sg. câmpeană, pl. câmpene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîmpean
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CÂMPEAN s. (prin Transilv.) țăran. (~ul este locuitorul de la câmpie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂMPEAN adj. v. câmpenesc, pastoral, rural, rustic, țărănesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîmpean adj. v. CÎMPENESC. PASTORAL. RURAL. RUSTIC. ȚĂRĂNESC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÎMPEAN s. (prin Transilv.) țăran. (~ este locuitorul de la cîmpie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CÎMPENI, oraș în jud. Alba, în depr. cu același nume, pe stg. Arieșului, în Țara Moților; 8.801 loc. (1991). Combinat de expl. și prelucr. lemnului (mobilă stil, cherestea, dogărie); produse textile (tricotaje) și alim. Menționat documentar în 1565; la 24 mai 1782, la C. a avut loc o revoltă țărănească, preludiu al răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan. Ocupat de țăranii răsculați (nov.-dec. 1784); în timpul Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania a fost cartier general al lui Avram Iancu. Declarat oraș în 1968.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A17) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
câmpean, câmpeanăadjectiv
- 1. De (la) câmp, de la țară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. DLRLC
- Negreșit că cei dintîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199. DLRLC
-
etimologie:
- Câmp + sufix -ean. DEX '98 DEX '09
câmpean, câmpenisubstantiv masculin câmpeană, câmpenesubstantiv feminin
etimologie:
- Câmp + sufix -ean. DEX '98 DEX '09