ștrudel sn [At: JAHRESBER. VII, 87 / V: st~, (reg) strudir, strudul, struduri, strul, ~dl~, ~ul (Pl: ~uri) sn, ~duri ssp, ~ugli s, strudilă sf / Pl: ~e / E: ger Strudel] Plăcintă făcută din foi subțiri, umplute cu mere, brânză, nuci etc. și rulate în formă de sul.

ȘTRUDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri, umplute cu mere, cu nuci sau cu brînză și rulate în formă de sul. Pentru dînsul clienții... însemnau cafea turcească sau șvarț... baclava sau ștrudel de mere, după consumațiile de predilecție, cumpărături sau comenzi. C. PETRESCU, O. P. I 152.

ȘTRUDEL s. n. plăcintă din foi foarte subțiri umplute cu mere, nuci, brânză etc. și rulate în formă de sul. (< germ. Strudel)

ȘTRUDEL ~e n. Plăcintă preparată dintr-o foaie de aluat, răsucită în formă de sul, cu o umplutură dulce (mere, nuci etc.). /<germ. Strudel

*ștrúdel n., pl. e (germ. strudel). Barb. Învîrtită (plăcintă).

strudel sn vz ștrudel

strudelă^[1] sf vz ștrudel

strudir sn vz ștrudel

strudul sn vz ștrudel

struduri ssp vz ștrudel corectat(ă)

strul sn vz ștrudel

ștrudl sn vz ștrudel

ștruduri ssp vz ștrudel

ștrugli s vz ștrudel

ștrul sn vz ștrudel

STRUDEL s.n. Plăcintă făcută din foi foarte subțiri, umplute cu mere, cu nuci, cu brînză etc. și rulate în formă de sul. [Pl. -le, -luri. / < germ. Strudel].

!ștrudel [el pron. ăl] s. n., pl. ștrudele

ștrudel s. n., pl. ștrudele

ștrudel s. n., pl. ștrudele

ștrudel (-le), s. n. – Prăjitură cu mere. – Var. strudel. Germ. Strudel.