2 definiții pentru șfronțui

Explicative DEX

șfronțui vt [At: A V, 15 / Pzi: ? / E: nct] (Reg) A tivi.

Arhaisme și regionalisme

șfronțui vb. IV (reg.) a tivi.

Intrare: șfronțui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șfronțui
  • șfronțuire
  • șfronțuit
  • șfronțuitu‑
  • șfronțuind
  • șfronțuindu‑
singular plural
  • șfronțuiește
  • șfronțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șfronțuiesc
(să)
  • șfronțuiesc
  • șfronțuiam
  • șfronțuii
  • șfronțuisem
a II-a (tu)
  • șfronțuiești
(să)
  • șfronțuiești
  • șfronțuiai
  • șfronțuiși
  • șfronțuiseși
a III-a (el, ea)
  • șfronțuiește
(să)
  • șfronțuiască
  • șfronțuia
  • șfronțui
  • șfronțuise
plural I (noi)
  • șfronțuim
(să)
  • șfronțuim
  • șfronțuiam
  • șfronțuirăm
  • șfronțuiserăm
  • șfronțuisem
a II-a (voi)
  • șfronțuiți
(să)
  • șfronțuiți
  • șfronțuiați
  • șfronțuirăți
  • șfronțuiserăți
  • șfronțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șfronțuiesc
(să)
  • șfronțuiască
  • șfronțuiau
  • șfronțui
  • șfronțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)