ÎNTREMA (-em, ‼-emez), Mold. Trans. ÎNTRĂMA (-ăm, -am), Bucov. ÎNTRĂRMA (-ărm) I. vb. tr. 1 A intrarma; a pregăti o armă de apărare: vrînd de el să se ferească, toporul își întremă (PANN) ¶ 2 A întări, a fortifica cu mijloace de apărare: Priam... intrămîndu-și puterile... își tocmai oștile, își întării cetățile și toate locurile stăpînirii sale (CANT.) ¶ 3 🩺 A face să-și recapete sănătatea, a face să mai prindă putere (după o boală): șederea îndelungată într’o climă caldă l-a întremat; doftorii... te-or întrema mai bine ca babele (JIP.) ¶ 4 A reda puterile, a restabili: îmbelșugarea holdelor și hărnicia brațelor întremau țara iute și toate se rădicau la loc (VLAH.). II. vb. refl. 1 A se înarma: Săteanul... începu la el cu gura și cu un lemn se ’ntremă (PANN) ¶ 2 🩺 A se face iar bine (după o boală), a-și recapăta sănătatea: a stat mult între viață și moarte, luni întregi au trecut pînă să se poată întrema (CAR.) ¶ 3 A prinde putere, a se întări; mai bine te-oiu părăsi pe vre-o cîteva zile, pînă ce m’oiu mai întrărma ceva (SB.); porumburile uscate, prin unele părți, parcă se întremează (IRG.); ideea s’a hrănit, s’a întremat, a crescut și a pus stăpînire pe toată mintea domnului Niță (BR.-VN.).