ÎNȘELA² (-șel) I. vb. tr. 1 A întrebuința vicleșug, ademeneli, făgăduințe, spre a îndupleca pe cineva să facă ceea ce voim sau spre a-l face să creadă ceva greșit, un lucru neadevărat; a amăgi ¶ 2 A minți pe cineva cu privire la cele ce a făcut sau are de gînd să facă, a induce în eroare ¶ 3 A scoate din minți (pe o femeie), a seduce ¶ 4 A călca credința conjugală, a fi necredincios: tu ești făcut a fi, cît vei trăi, înșelat de femei (NEGR.). II. vb. refl. A greși crezînd un lucru neadevărat; a se lăsa a fi amăgit, ispitit, ademenit de ceva: am crezut că ești om de treabă, dar văd că m’am înșelat; așa se ’nșală copiii [înșela¹, făcînd aluziune la diferitele mijloace sau tertipuri întrebuințate spre a pune șaua pe un cal nărăvaș; comp. și a pune ipingeaua, a potcovi, cu același înțeles].