(explicație)
1681 definiții cuprind toate cuvintele căutate (maxim 1000 afișate)  
Următoarele cuvinte au fost ignorate deoarece sunt prea comune: din

a avea contră expr. (prst.d. femei) a fi rezistentă (în timpul actului sexual)
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Abd-el-Kader m. celebru emir arab, apără 15 ani Algeria în contra Francezilor (1807-1883).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Absalom m. fiul lui David, se revoltă în contra părintelui său și fu învins; în fuga sa, părul împleticindu-i-se de ramurile unui arbore, fu ucis de Ioab (1030 a. Cr.).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

acáț, -i, s.m. (acăț) – (bot.) Salcâm (Robinia pseudacacia). Arbore originar din America de Nord. Este cultivat în scop decorativ. (Med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură 1979). – Din magh. akac (DEX), cf. germ. Akazie (< lat. accacia).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Acheieni pl. locuitori din Achaia formară Liga sau Confederațiunea acheiană în contra Macedoniei și care fu distrusă de consulul Mumiu (146 a. Cr.).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. – V. acuza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție. – V. acuza.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. — V. acuza.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADĂPÓST ~uri n. 1) Loc ferit sau construcție special făcută unde se poate refugia cineva în caz de ploaie, vânt etc. ◊ A se pune la ~ a) a se adăposti; b) a se feri de o neplăcere. 2) Încăpere special amenajată contra bombelor. ~ antiaerian. /<lat. ad appos[i]tum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adăpost n. 1. loc care apără de soare, vânt, ploaie; 2. fig. loc de scăpare: adăpost contra nenorocirii; la adăpost, în siguranță. [Lat. AD APPOSITUM].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AD HÓMINEM loc. adj. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseși de către adversarul său. (< lat. ad hominem, la om)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVÉRS, -Ă adj. Situat în față; contrar, opus. ◊ Parte adversă = adversar (într-un proces). ♦ Nefavorabil, neprielnic; dușmănos, potrivnic. [< fr. adverse, cf. lat. adversuscontra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*advérs, -ă adj. (lat. adversus, d. ad, la, și versus, întors). Contrar, opus: partidu advers. Partea adversă, contra căreĭa pledezĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*1) áer (saŭ și áĭer) n., pl. e (lat. aër, -aëris, d. vgr. aér, ngr. aéras, aéri; it. aria, vpv. sp. aire, fr. air, pg. ar. V. arie 2). Gazu pe care-l respirăm și care formează atmosfera: aer curat, stricat, sănătos, nesănătos, rece, cald. – A lua aer, a ĭeși la plimbare în aeru liber. Văzduh, atmosferă: a pluti în aer. Aspect (după fr.): aeru vesel al unuĭ cîștigător la loterie, al uneĭ vile. Atitudine: a avea, a-țĭ da, a-țĭ lua aer de savant. A-țĭ da saŭ a-țĭ lua aere, a-țĭ lua ifos, a te arăta grozav. – Chim. Aeru pur nu e un element simplu, cum credeaŭ ceĭ vechĭ, ci un amestec de elemente format din 21 de părțĭ de oxigen și 79 de azot, pintre [!] care e amestecat și argon 1ǀ100, acid carbonic, abur de apă ș. a. El joacă un mare rol în natură: e indispensabil viețiĭ animalelor și plantelor; întreține arderea și respirațiunea, care e tot o ardere; e transmițătoru sunetuluĭ; în fine industria-l utilizează ca forță motrice într' o mulțime de împrejurărĭ, între altele la navigațiunea cu pînze și la morile de vînt. Galilei și, după el, discipulu săŭ Torricelli stabiliră că aeru e greŭ, de unde se derivă presiunea atmosferică. Acesteĭ proprietățĭ i se datorește suirea apeĭ în pompe, nu, cum se credea în ainte [!], „aversiuniĭ naturiĭ contra vidului”.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AERÓN2 n. Medicament contra răului în timpul zborului cu avionul sau împotriva răului de mare.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AEROSÓL s.m. (mai ales la pl.) Suspensie într-un gaz a unui corp solid sau lichid. ♦ Sistem de particule medicamentoase dispersate în aer, care constituie un mijloc terapeutic contra unor afecțiuni ale căilor respiratorii. [< fr. aérosol, cf. germ. Aerosol].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

a face trotuarul expr. (d. prostituate, homosexuali etc.) a acosta potențiali clienți în vederea susținerii unor raporturi sexuale contra cost.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

áfin m. (d. afină). Un copăcel cu frunze verzĭ dințate, cu florĭ roșiatice, cu fructe negre albăstriĭ dulcĭ și cam acrișoare (vaccinium myrtillus). În Siberia se face din fructele luĭ un rachiu concentrat. În med. ele se recomandă contra diareiĭ, disenteriiĭ, scorbutuluĭ și vărsăriĭ de sînge. Din ele se fac și conserve și siropurĭ, ĭar cu sucu lor, roș închis, se colorează vinurile și stofele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

agitator m. cel ce caută a răscula poporul în contra legilor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*agoníe f. (vgr. agonía, luptă). V. agonisesc, protagonist. Ultima luptă contra morțiĭ. Fig. Suferințe morale: viața nu e de cît o agonie. Sfîrșit apropiat: agonia unuĭ guvern.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNȘELA a aburi, a o arde în terțe, a arunca praf în ochi, a arunca șperlă-n ochi, a beli, a ciupi la cântar, a cobzări, a da țeapă, a duce, a duce cu cobza / cu iordanul / cu muia / cu preșul, a se face broască la pământ, a face (pe cineva) din vorbe, a face figura, a-i face (cuiva) pontul, a fenta, a fraieri, a lăsa cu buzele umflate, a lăsa țuț, a lifta, a o da în tangou, a pârli, a potcovi, a prăji, a prinde în mreje, a prosti, a pungăși, a sfănțui, a șmecheri, a șmenui, a traduce, a trage o contră, a trage în piept / pe sfoară, a trage o țeapă (cuiva), a țepui, a umbla cu cața / șahăr-mahăr / șoalda, a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

alác m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă, iar în P. P. și e (rudă cu sp. álaga, un fel de grîŭ, și cu lat. álica, alac. Ung. alakor vine d. rom.). Un fel de grîŭ mic roșiatic cu înveliș ca orzu (triticum spelta). Un fel de orz fără țepĭ cu boabele așezate în treĭ rîndurĭ duple [!] (Se numește și caplagea). Alacu (triticum spelta) e una din cerealele cele maĭ vechĭ. Era cultivat în Egipt, în Grecia și în imperiu roman. E maĭ puțin productiv decît alte felurĭ de grîŭ, dar e mai rezistent contra diverșilor parazițĭ și e mai rustic, din care cauză se cultivă de ordinar în regiunile muntoase. Există maĭ multe varietățĭ. Făina de alac e de un alb frumos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

alăuțél n., pl. e și urĭ (din aluățel, dim. d. aluat). Medicament băbesc din făină de grîŭ și lapte de femeĭe întrebuințat contra sugelelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALB, -Ă, albi, -e, adj., s. m., s. n., s. f. I. Adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ◊ Carne albă = carne de pasăre sau de pește. Hârtie (sau coală) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spațiu nescris între două rânduri scrise. Armă albă = armă cu lamă de oțel. Rasă albă = grup de popoare cu pielea deschisă la culoare. ◊ Expr. Alb la față = palid. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici albă, nici neagră = a) nici așa, nici așa; b) fără multă vorbă; deodată. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Care aparține rasei albe. ♦ Cărunt. ◊ Expr. A scoate (cuiva) peri albi = a necăji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) până la exasperare. 2. Incolor, transparent. 3. Fig. Limpede, luminos. ◊ Nopți albe = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele de 50° și 65° nord și sud, în care nu se produce întunecare completă din cauză că Soarele nu coboară suficient sub orizont. Noapte albă = noapte petrecută fără somn. (Rar) Zile albe = viață tihnită, fericită. (În basme) Lumea albă = lumea reală. Magie albă = capacitate a unor persoane de a săvârși fapte neobișnuite, în aparență miraculoase, care însă pot fi explicate științific; (livr.) teurgie. ♦ (Pop.; sub­stantivat, f. art.) Zorii zilei. 4. Fig. Nevinovat, curat, pur, candid. 5. (Despre ver­suri) Fără rimă. II. S. m. Denumire dată, după Revoluția Franceză, contrare­voluționarilor și conservatorilor. III. S. n. 1. Culoare obținută prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; culoarea descrisă mai sus. ◊ Expr. Negru pe alb = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise. A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva încredere deplină. 2. Obiect, substanță etc. de culoare albă (I 1). ◊ (Pop.) Albul ochiului = sclerotică. Alb de plumb = carbonat bazic de plumb folosit în industria vopselelor; ceruză. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit în vopsitorie); țincvais. Alb de titan = bioxid de titan. IV. S. m. Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă (I 1), crescute pentru producția de carne. Alb de Banat. Alb ucrainean de stepă. V. 1. S. f. pl. art. Nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. ◊ Alba-neagra = (tip de) joc de noroc. — Lat. albus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii. – V. albăstri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALEÁN, aleanuri, s. n. 1. (Pop.) Suferință, durere sufletească (din cauza unei dorințe neîmplinite). 2. Sentiment de duioșie; melancolie, dor. 3. Dușmănie, vrăjmășie, pică. [Pr.: a-lean] – Din magh. ellencontra”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

aleán (aleánuri), s. n. – Suferință, necaz, supărare. Mag. elléncontra” (DAR). Cihac propune sl. alinŭ „insidios”, care pare mai puțin convingător. Limba actuală începe să confunde alean cu der. de la a alina „a consola”; cf. în farmacia mea a tot lecuitoare aleanuri am la chinurile-abia simțite (Arghezi). – Der. alenșug, s. n. (dușmănie), din mag. ellenség.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ALEÁN, aleanuri, s. n. 1. Suferință, durere, amar (din cauza unei dorințe neîmplinite). 2. Sentiment de duioșie; melancolie, dor. 3. (Rar) Dușmănie. – Magh. ellencontra”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aleán (ea dift.) n., pl. urĭ (ung. ellen, contra, contrar, dușman). Dușman (Vechĭ). Cĭudă, necaz, dușmănie (Trans.): a avea alean pe cineva. Dor, tristeță: a-țĭ spune aleanu. Melancolie, visare: l-a cuprins aleanu. În alean, într' alean (Vechĭ), în potrivă [!], contra.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

aleán, -uri, s.n., adv. – 1. Durere sufletească, necaz, întristare. 2. Dor, melancolie. 3. Dușmănie, ură, vrăjmășie, pică: „Două fete fac alean / Pentr-un fir de măghiran” (Bârlea 1924, I: 261). 4. (adv.) Încet, agale. – Din magh. ellén „contra” (DA, DER).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALEÁN, aleanuri, s. n. 1. (Pop.) Suferință, durere sufletească (din cauza unei dorințe neîmplinite). 2. Sentiment de duioșie; melancolie, dor. 3. Dușmănie, vrăjmășie, pică. — Din magh. ellencontra”.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Alianță f. 1. Tripla alianță, unirea Angliei, Olandei și Suediei în contra lui Ludovic XIV (1663); 2. coalițiunea (după îndemnul lui Bismark) între Germania, Austria și Rusia (1872), apoi Italia în locul Rusiei (1887), garantându-se integritatea teritoriilor respective; 3. Sfânta alianță, ligă formată în 1815 de Rusia, Austria și Prusia spre a combate spiritul revoluționar în Europa.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Aliații pl. 1. Englezii, Rușii, Austriacii, Prusienii etc. cari invadară Franța în 1814 și 1815; 2. Bulgarii, Sârbii și Grecii, aliați în contra Turciei (1912-1913); 3. (în cursul răsboiului mondial) popoarele aliate în contra Germaniei, Austro-Ungariei si Turciei (1914-1918).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

alifíe f. (ngr. alifí, vgr. aloiphé, unsoare. V. sinalefă. Unsoare consistentă (ungŭent) care se întrebuințează contra bubelor. V. pomadă. – Vechĭ și alefíe și alifiŭ, n., pl. urĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*alimentéz v. tr. (d. aliment; fr. alimenter). Nutresc. Fig. Întrețin, fomentez: demagogiĭ alimentează ura săraculuĭ contra bogatuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALMAȘ, Dumitru (1908-1995, n. Negrești, jud. Neamț), istoric și scriitor român. Prov. univ. la București. Lucrări privind Revoluția Franceză și Războiul Civil din S.U.A. („Căderea Bastilie”, „Nord contra Sud”). Romane istorice.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOPATÍE s. f. Tratament medical constând în administrarea unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanșa efecte contrare simptomelor caracteristice bolii care trebuie tratată. – Din fr. allopathie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOPATÍE f. Tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii. /<fr. allopathie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOPATÍE s. f. procedeu terapeutic opus homeopatiei, bazat pe mijloace contrare naturii bolii. (< fr. allopathie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOPATÍE s.f. (Med.) Procedeu de a trata o boală cu mijloace contrare naturii sale. [Gen. -iei. / < fr. allopathie, cf. gr. allos – altul, pathos – suferință].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

alopatie f. întrebuințare de medicamente cu efecte contrare boalei, medicină tradițională în opozițiune cu omeopatia.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOPATÍE s. f. Tratament medical constând în administrarea unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanșa efecte contrare simptomeior caracteristice bolii care trebuie tratată. — Din fr. allopathie.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

alpiniádă s.f. Concurs de alpinism ◊ „În zona refugiului Coștila din Bucegi s-a desfășurat prima etapă a alpiniadei universitare București (cățărare contra cronometru).” R.l. 10 V 78 p. 5 (din alpin + -iadă)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ◊ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amărî + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea) gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, întrebuințată contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Din amărî + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

amăreală f. mică plantă erbacee, numită și șerpariță, întrebuințată în contra afecțiunilor pulmonare (Polygala).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMFIÓN s. m. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă și negativă. (< fr. amphion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

amríta subst. Băutură a nemuririi pe care o beau zeii vedici și oamenii hărăziți să ajungă în cer, a cărei legendă este legată de războiul contra demonilor, când zeii, obosiți, l-au rugat pe Vișnu să le dăruiască nemurirea. – Cuv. indian.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

anápoda adv. (ngr. anápoda, d. aná, contra, înapoĭ, și póda, picior. V. a- și cala-pod). Pe dos, invers: toate mĭ-aŭ ĭeșit anapoda! Adj. fix. Sucit: ce om anapoda!.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*anormál, -ă adj. (mlat. anormalis, d. vgr. a-, fără, și lat. normalis, normal, regular). Contra normeĭ: dezvoltare, formațiune anormală. Adv. Dezvoltat anormal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTAGONÍSM ~e n. 1) Opoziție, rivalitate, luptă între două forțe contrare; opoziție de idei sau de atitudini. 2) fiziol. Activitate a organelor care au funcții opuse. /<fr. antagonisme, lat. antagonismus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antagonism n. 1. rezistență între două forțe contrare; 2. fig. opozițiune de idei sau de sentimente.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTAGONÍST, -Ă adj. Care este opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonic. ◊ Contradicție antagonistă = tip de contradicție specific orânduirilor bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, constând în opoziția de interese fundamentale dintre clasele orânduirii respective (sau uneori, în sânul clasei dominante, dintre anumite grupe și fracțiuni ale ei). [< fr. antagoniste, cf. rus. antagonist, lat. antagonista < gr. anticontra, agon – luptă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antagoníst, -ă s. și adj. (antagonistés, d. anti-, contra, și agonistés, luptător). Adversar. Care lucrează în sens opus: mușchĭ antagoniștĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

antagonist m. cel ce se luptă în contra, adversar.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTÁLGIC, -Ă adj. Care calmează durerea; calmant. [< fr. antalgique, cf. gr. anticontra, algos – durere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antálgic, -ă adj. (vgr. anti, contra, și álgos, durere; ngr. antalgikós). Potolitor (alinător) de durere. V. calmant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTANAGÓGĂ s.f. (Ret.) Răspuns la un argument, la o acuzație; contraargument. [Pl. -ge. / < fr. antanagoge, cf. gr. anticontra, anagein – a trimite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antárctic, -ă adj. (vgr. antarktikós, d. anti, contra, și árktos, urs, adică în fața constelațiuniĭ ursa mare saŭ caru mare). De sud: polu antarctic. V. arctic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTÉLIE s.f. Pată luminoasă de formă rotundă care se formează pe cer în partea opusă Soarelui la aceeași înălțime. [Gen. -iei. / < fr. anthélie, cf. gr. antecontra, helios – soare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTI- Element de compunere însemnând „împotrivă”, „în contră”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTI-/ANT- pref. „împotriva”, „(în) contra”, „opus”, „fals”. (< fr. anti-, cf. lat., gr. anti)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împotriva”, „(în) contra”, „opus”. [< lat. anti, gr. anti].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

anti-Pref. neol., introdus în fr. și provenind din gr. ἀντί „contra.” Se folosește atît cu cuvinte neol. (antialcoolic, antidiluvian, antitanc etc.) cît și, mai rar, cu cuvinte din fondul tradițional (antiromân). În uzul curent s-a confundat uneori cu ante, astfel încît în loc de antecameră, s. f., astăzi se folosește numai anticameră, imitație după fr. antichambre.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTI- Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unui mare număr de substantive și adjective. – Fr. anti- (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

*1) ánti- (d. vgr. anti, contra), prefix care înseamnă „contra” saŭ „nu”, ca anti-pod, anti-spazmodic, anti-patic ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTI- Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. — Din fr. anti-.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIACADÉMIC, -Ă adj. contra principiilor academice. (< fr. antiacadémique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*antialcoolic, -ă adj. (anti- 1 și alcoolic). Contra bețiiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIALÉRGIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre medicamente) Care se folosește contra stărilor alergice. /<fr. antiallergique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIALÉRGIC, -Ă adj., s. n. (medicament) contra stărilor alergice. (< fr. antialergique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIALÉRGIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra stărilor alergice. [< fr. antiallergique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

antiálgic, -ă adj. (farm.) Contra durerii ◊ „Își găsește utilizare în sindroamele dureroase, evitând cu succes abuzul de medicamente antialgice, atât de vătămătoare bolnavului.” I.B. 23 VII 69 p. 3 (din anti- + algic)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIAPARTHÉID adj., inv. contra politicii de apartheid. (< anti- + apartheid)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIAPOPLÉCTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care se folosește contra apoplexiei. /cf. fr. antiapoplectique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) contra apoplexiei. (< fr. antiapoplectique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă adj. Contra apoplexiei. [Cf. fr. antiapoplectique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIARTRÍTIC, - adj., s. n. (medicament) contra artritei. (< fr. antiarthritique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIARTRÍTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra artritei. [< fr. antiarthritique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIASTMÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care se folosește contra astmei. /<fr. antiasthmatique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIASTMÁTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra astmei. [<fr. antiasthmatique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIASTMÁTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) contra astmei. (< fr. antiasthmatique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiastmátic, -ă adj. (anti- 1 și astmatic). Med. Contra astmeĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIBLENORÁGIC, -Ă adj., s. n. (medicament) contra blenoragiei. (< fr. antiblennorragique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIBRONȘÍTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) contra bronșitei. (< anti- + bronșitic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTICANCERÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care se folosește contra cancerului. /<fr. anticancéreux
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTICANCERÓS, -OÁSĂ adj., s. n. (medicament) contra cancerului; anticancerigen. (< fr. anticancéreux)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTICANCERÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la combaterea cancerului; contra cancerului. [< fr. anticancéreux].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*anticatarál, -ă adj. (anti- 1 și cataral). Med. Contra cataruluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*anticlericál, -ă adj. (anti- 1 și clerical). Contra cleruluĭ (în statele catolice).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTICLERICALÍSM s. n. Atitudine contra clerului. – Fr. anticléricalisme.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTICLIMÁX s.n. Gradație (2) descendentă. ♦ Opoziție într-un context a două gradații, una ascendentă și alta descendentă. [< fr. anticlimax, cf. gr. anticontra, klimax – scară].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTICONSTITUȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care este contra constituției; care contravine constituției; care încalcă prevederile constituției. /<fr. anticonstitutionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anticonstituționál, -ă adj. (anti 1 și constituțional). Contra constituțiuniĭ. Adv. A proceda anticonstituțional.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTICÓRP s.m. Substanță care se produce în sânge în urma unei infecții pentru a apăra organismul contra microbilor. [Pl. -pi. / fr. anticorps].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*anticréză f., pl. e (vgr. anti-hresis, d. anti, contra, și hrésis, întrebuințare). Jur. Părăsirea uzufructuluĭ unuĭ imobil făcut de un debitor creditoruluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*Anticríst și (vechĭ) Antihríst m. (vgr. și ngr. Antihristos, adică „contra luĭ Hristos”; vsl. Antihristŭ). Un diavol care, după cum zice Apocalipsu, se va arăta la sfîrșitu lumiĭ ca să facă răŭ, dar va fi învins de Hristos. Fig. Nelegĭuit. – Pop. Fam. Iron. Antihîrț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDEPRESÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) contra depresiunii nervoase; antidepresant. (< fr. antidépressif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDERAPÁNT, -Ă adj. Contra derapării și patinării autovehiculelor, împotriva alunecării schiurilor lateral sau înapoi. // S.n. Dispozitiv care se adaptează la roți sau la schiuri pentru a evita derapajul. [Cf. fr. antidérapant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDIARÉIC, -Ă, antidiaréici, -e, adj., s.n. (Medicament) contra diareii. (din anti- + diareic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDIFTÉRIC ~că (~ci, ~ce) Care se folosește contra difteriei. /<fr. antidiphtérique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antidinástic, -ă adj. (anti- 1 și dinastic). Contra dinastiiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antidinasticízm n., pl. e. Caracteru de a fi contra dinastiiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDÓPING adj. inv. 1. care depistează dopajul. 2. contra dopingului. (< engl., fr. antidoping)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDÓPING adj.invar. Contra dopingului. [Cf. engl. antidoping].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

antidóping adj.inv. Contra dopingului ◊ „Dificultăți de interpretare a regulamentelor Anti Doping. Comisia medicală internațională creată pentru a examina «cazul Merckx» [...] și problemele dopingului în general, s-a întrunit în orașul Hulpe [...]” Sc. 25 III 74 p. 4. ◊ „Termenul dopaj nu se cunoștea încă și nu existau reguli antidoping. I.B. 17 IV 74 p. 4 (din engl., fr. antidoping; DMC 1960, DHLF 1966; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 27 – atestare din 1969; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDÓT s.n. Substanță care anulează puterea unei otrăvi, a unui virus etc.; contraotravă. ♦ (Fig.) Remediu. [< fr. antidote, cf. lat. antidotum, gr. antidoton < anticontra, dotos – dat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antidót n., pl. urĭ (vgr. antidoton, anti, contra, și dotós, dat). Medicament contra veninuluĭ. Fig. Munca e un antidot al urîtuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

antidot n. 1. contra-venin; 2. fig. prezervativ: munca este un antidot al urîtului.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIDRÓG s. n., adj. inv. (substanță, mijloc) contra drogurilor. (< fr. antidrogue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

antidróg adj.inv. Contra stupefiantelor ◊ „Poliția vamală italiană a capturat o cantitate de 120 litri ulei de hașiș [...] Această operațiune este apreciată ca una dintre cele mai importante realizate în Europa în ultimii ani, în cadrul luptei anti-drog. Sc. 7 III 75 p. 6. ◊ „Inspectorii brigăzii anti-drog au reușit să descopere la Terremolinos sediul unui laborator clandestin în care erau fabricate diferite narcotice.” R.l. 19 V 75 p. 6. ◊ „Responsabilii luptei antidrog și, mai ales, cei din S.U.A. știu că, atât timp cât va exista o «supraproducție» în țările latino-americane, va fi dificil de luptat împotriva flagelului.” I.B. 4 VIII 86 p. 8; v. și Sc. 1 V 74 p. 4, Săpt. 10 VIII 82 p. 2, I.B. 12 I 84 p. 8; v. și supermarket (din fr. antidrogue; DMN; FC II 151, 281; DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

antidune, (engl.= antidune) forme structurale, relativ simetrice, asemănătoare dunelor eoliene, care se formează la baza unui curent acvatic; au caracter efemer și înaintează prin deplasarea particulelor de nisip contra curentului care le generează (prin eroziunea flancului din aval și acumularea de material pe flancul din amonte). Sunt dificil de identificat în structurile sedimentare vechi.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIEPIDÉMIC, -Ă adj. Care este utilizat contra epidemiilor. [< anti- + epidemic].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIEPILÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) contra epilepsiei. (< fr. antiépileptique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiepiléptic, -ă adj. (anti- 1 și epileptic). Med. Contra epilepsiiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIFEBRÍNĂ s.f. Medicament cu care se combat frigurile. [< fr. antifébrine, cf. lat. anticontra, febris – febră].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIFEBRÍNĂ s. f. medicament contra febrei. (< fr. antifébrine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIFEUDÁL, -Ă adj. Care este contra feudalismului. [Cf. fr. antiféodal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antifilosófic, -ă adj. (anti- 1 și filosofic). Contra filosofiiĭ, nefilosofic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIFLOGÍSTIC, -Ă adj. Care combate procesele inflamatorii; împotriva inflamațiilor. [< fr. antiphlogistique, cf. gr. anticontra, phlor – flacără, izbucnire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiflogístic, -ă adj. (vgr. anti, contra, și phlogistikós, inflamatoriŭ). Med. Contra inflamațiunilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIFÓN s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr. antiphone, cf. lat. anticontra, gr. phone – sunet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

antifón n., pl. oane (mgr. și ngr. antifonon, d. anti, contra, și foni, voce; vsl. rus. antifónŭ. V. tele-fon). Cîntec de psalmĭ alternativ între strane în ainte [!] de citirea evangheliiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIFÓNIC, -Ă adj. (Despre cântecul unui solist și al unui cor sau a două părți dintr-un cor) Alternativ. [Cf. gr. anticontra, phone – sunet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

antifonie (‹ gr. ἀντιφωνία; lat. antiphonia, „intonare contrară, opusă”), cântare sau execuție ce constă în alternare a unui solist cu un grup, ori a unor grupuri vocale sau instr. ♦ Teoria antică acordă termenului a. accepția de alternare a două coruri precum și aceea de cânt la octavă* (în Problemele muzicale de Pseudo-Aristotel și în scrierile altor teoreticieni). ♦ În cântul creștin, se practică de prin sec. 4, sub influența liturghiilor* siriacă și antiohiană. Controversată, originea a. se găsește, după unii autori, în templul ebraic, după alții în structura poetică strofă* – antistrofă* elină (v. greacă, muzică). Este caracteristică, în toate liturghiile pentru dialogul dintre oficiant și cor (sau strană). ♦ În liturghia ortodoxă, este legată de forma antifonului (I, 1), iar în cea catolică reprezintă, într-un stadiu incipient, partea de introducere, intermediară și finală în psalmi* și imnuri (1). Ca gen de cântec cu refren a fost preluată de Ambrozie al Milanului. Unele dintre cântecele de stil antifonic au devenit parte alcătuitoare a antifonarului*. ♦ După Conciliul din Trento (1545-1563), a. a pătruns în muzica polifonică*, cunoscând o dezvoltare independentă de muzica psalmilor. Școala venețiană*, pornind de la condițiile arhitectonice și acustice de la San Marco (biserica avea, în cele două tribune, câte un cor și câte o orgă), a cultivat stilul responsorial* sub forma corurilor și a partidelor instr. antifonice (așa-numitele cori spezzati). Tehnica imitativă și a ecoului (III) și contrastele tranșante ale intensităților (2) (tratate după principiul așa-numitelor terase dinamice*) au reprezentat elemente importante în procesul constituirii cantatei*, oratoriului*, concertului* vocal și instr. A. își exercită influența și asupra scriiturii muzicale clasice și romantice, o reeditare a ei fiind proprie neoclasicismului* și mai ales încercărilor moderne de stereofonie*. ♦ În folcl. românesc, execuția de grup a unor genuri (ex. colinda*) are un caracter antifonic (impus în primul rând de necesitatea repartizării pe subgrupe de executanți a unui text epic de mai mari dimensiuni). Intrarea (1) precipitată a unuia dintre grupurile vocale, înaintea terminării versului cântat de celălat grup, dă naștere unor rudimente de polifonie, respectiv de eterofonie*. V. bizantină, muzică; greacă, muzică; gregoriană, muzică; concert (2); folclor.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*antifráză f., pl. e (vgr. antiphrásis d. anti, contra, și phrasis, locuțiune). Ret. Cuvînt eŭfemistic saŭ ironic care înseamnă tocmaĭ contraru realitățiĭ: Eŭmenide (adică „binevoitoare”) îld. Furiĭ; Filopátor adică „iubitor de tată”) cum i se zicea luĭ Ptolemeŭ care-l ucisese pe tatăl săŭ. V. retorică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIGÁZ adj. inv. contra gazelor. (< it. antigas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIGÉN s.m. Substanță care, introdusă în organism, poate produce anticorpi. [< fr. antigène, cf. gr. anticontra, gennan – a naște].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ adj. prevăzut cu dispozitive speciale de protecție contra exploziilor în minele de cărbuni cu emanații de grizu. (< fr. antigrisouteux)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ adj. (Despre aparate, mașini etc.) Prevăzut cu dispozitive speciale de protecție contra exploziilor în minele de cărbuni cu emanații de grizu. [Cf. fr. antigrisouteux].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiguvernamentál, -ă adj. (anti- 1 și guvernamental). Contra guvernuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIHIPERTENSÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) contra hipertensiunii. (< anti- + hipertensiv)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

antihistamínic s.n. (med.) Substanță medicamentoasă folosită contra excesului de histamină din organism ◊ „Spre deosebire de antihistaminicele existente, indicate în stări alergice, noul antihistaminic nu are acțiune somniferă.” I.B. 9 II 61 p. 1 (din fr. antihistaminique; PR 1954; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 132; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiholéric, -ă adj. (anti- 1 și holeric). Contra holereĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIJUNIMÍSM s.n. Atitudine, concepție contrară junimiștilor. [< anti- + junimism].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antilogíe f. (vgr. antilogía, d. antí, contra, și lógos, cuvînt). Rar. Contrazicere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIMALÁRIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care se folosește contra malariei; antipaludic. /<fr. antimalarique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIMALÁRIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra malariei; antipaludic. [Cf. fr. antimalarique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIMEFÍTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță, remediu etc.) care se folosește contra miasmelor. [Cf. fr. antiméphitique, it. antimefitico < lat. anticontra, mephitis – miros urât].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIMILITARÍSM n. Mișcare internațională de masă contra militarismului. /<fr. antimilitarisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antimóniŭ n. (mlat. antimonium, care se află la Constantin Africanu, d. vgr. anti, contra, și fr. moine, monah, călugăr, fiind-că alchimistu Vasile Valentin, stareț de mînăstire în sec. 15, văzînd că porciĭ se îngrașă cu niște aliaj de antimoniŭ și arsenic, a dat acest aliaj și celor-lalțĭ călugărĭ, care slăbiră orĭ muriră. Deci acest metal e „contra călugărilor”). Chim. Stibiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antinaționál, -ă adj. (anti- și național). Nenațional, contra națiuniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTINEFRÉTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra durerilor de rinichi. [Cf. fr. antinéphrétique, it. antinefritico < lat. anticontra, gr. nephritis – boală de rinichi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antinevrálgic, -ă adj. (anti- 1 și nevralgic). Med. Contra nevralgiiĭ. S. n., pl. e. Medicament contra nevralgiiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTINOMÍE s.f. Contradicție categorică între două legi, două teze sau principii filozofice care se exclud reciproc și care, în caz că nu se ține seamă de realitatea obiectivă, pot fi în egală măsură demonstrate logic. V. paradox. {Gen. -iei. / < fr. antinomie, cf. it., lat., gr. antinomia < gr. anticontra, nomos – lege].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antinomíe f. (vgr. antinomía, d. anti, contra, și nómos, lege). Contrazicere între legĭ saŭ principiĭ filosofice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIPALÚDIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care se folosește contra malariei; antimalaric. /<fr. antipaludique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiparalític, -ă adj. (anti- și paralitic). Contra paraliziiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIPARAZITÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care se folosește contra paraziților animali sau vegetali. /<fr. antiparasitaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antipartículă s.f. (fiz.) ◊ Antiparticulele au caracteristici exact contrare particulelor, în ceea ce privește sarcina electrică, câmpul magnetic, sensul de rotație etc.” Cont. 11 X 63 p. 7; v. și Sc. 22 I 63 p. 2 (din fr. antiparticule; PR 1958; FC II 51, 53, 54; DF; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIPATÍE s.f. Aversiune față de cineva sau de ceva; resentiment. [Gen. -iei. / cf. fr. antipathie, it. antipatia < lat. antipathia, gr. antipatheia < anticontra, pathos – pasiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Aversiune, pornire contra cuiva; sentiment de neplăcere față de cineva. – Fr. antipathie (lat. lit. antipathia).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

*antipatíe f. (vgr. antipátheia, d. anti, contra, și páthos, suferință. V. sim-patie. Aversiune, repugnanță naturală și fără voĭe: a avea, a simți antipatie contra cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIPERISTALTÍSM s. n. Activitate a tubului digestiv care constă în contra­ții inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac). — Din fr. antipéristaltisme.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antipestilențiál, -ă adj. (anti- 1 și pestilențial). Contra pestilențeĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIPIRÉTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra febrei; antitermic, febrifug. [< fr. antipyrétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIPIRÍNĂ s.f. Medicament amărui, folosit ca antipiretic și analgezic. [< fr. antipyrine, cf. gr. anticontra, pyr – foc, febră].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antipirínă f. (vgr. anti, contra, și pyrá, friguri). O pulbere albă, cam amară, alcalină, scoasă din catranu carbuneluĭ [!] de pămînt, uzitată contra frigurilor și nevralgiiĭ. Scade temperatura corpuluĭ. – Se numește și analgezină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antipód n., pl. urĭ și oade (vgr. antípodos, d. anti, contra, și pū, podós, picĭor. V. ahtapod). Loc al pămîntuluĭ opus diametral altuĭa. Fig. Lucru contrar: raționamentu luĭ e antipodu bunuluĭ simț. S. m. Locuitor de la „antipod”. – Antipoziĭ noștri îșĭ aŭ picĭoarele opuse cu ale noastre. Dar în realitate nefiind nicĭ sus, nicĭ jos în spațiŭ, ĭar josu fiind pentru toțĭ centru pămîntuluĭ, aŭ ca și noĭ picioarele în jos, și capu în sus. Oceanu de la vestu Noŭăĭ Zelande e aproape antipodu Româniiĭ. Cînd e amează la noĭ, e mezu nopțiĭ acolo. Ceĭ vechĭ și ceĭ din evu mediu nu credeaŭ asta. De aceĭa Columb a reușit foarte greŭ să obțină cele treĭ corăbiĭ pentru descoperirea Americiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă adj., s. n. (vaccin) contra poliomielitei. (< fr. antipoliomyélitique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. — Din fr. antipolitique.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antipsóric, -ă adj., (vgr. anti, contra, și psóra, rîĭe; ngr. antipsorikós). Med. Contra rîiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIRÁBIC, -Ă adj., s. n. (vaccin) contra turbării. (< fr. antirabique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIRÁBIC, -Ă adj. Care combate turbarea, contra turbării. [< fr. antirabique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antirábic, -ă adj. (vgr. anti, contra, și lat. rábies, turbare). Med. Contra turbăriĭ. Pentru vindecarea turbăriĭ: institut antirabic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

antirabic a. și n. remediu în contra turbării; institut antirabic, unde se vindecă turbarea după metoada lui Pasteur.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

antireligios, -oásă adj. (anti- 1 și religios). Contra religiuniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antirepublicán, -ă adj. (anti- 1 și republican). Contra republiciĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIREPUBLICANÍSM s.n. Atitudine contra regimului republican; politică antirepublicană. [< fr. antirépublicanisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIREPUBLICANÍSM s. n. acțiune contra republicii. (< fr. antirépublicanisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIREUMÁTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) contra reumatismului; antireumatismal. (< engl. antirheumatic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIREUMATISMÁL, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra reumatismului; antireumatic. [Pron. -re-u-. / cf. fr. antirhumatismal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antirevoluționár, -ă adj. (anti- 1 și revoluționar). Contra revoluțiuniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIRÍD, -Ă adj., s.n. (Produs cosmetic) contra ridurilor. [< fr. antirides].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIRÍD, -Ă adj., s. n. (produs cosmetic) contra ridurilor. (< fr. antirides)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiscián, -ă s. și adj. (d. lat. antiscius, d. vgr. anti, contra, și skiá, umbră). Geogr. Nume dat popoarelor care locuĭesc pe acelașĭ meridian, dar de o parte și de alta a ecŭatoruluĭ și ale căror umbre la amează-s opuse.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTISCORBÚTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra scorbutului. [Cf. fr. antiscorbutique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiscorbútic, -ă adj. (anti- și scorbutic). Med. Care e contra scorbutuluĭ, cum îs mîncările proaspete, legumele (hreanu, muștaru, usturoĭu, ceapa), poamele (portocalele, lămîile, merele, perele, struguriĭ), chinina, digitala ș. a. S. n., pl. e. Medicament antiscorbutic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiscrofulós, -oásă adj. (anti- și scrofulos). Med. Contra scrofulelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antisemít, -ă s. și adj. (anti- 1 și Semit – Jidan). Contra jidanilor: Tot Românu e antisemit, ziar antisemit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antisemític, -ă adj. (anti- 1 și semitic). Contra Jidanilor: ziar antisemitic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTISEMITÍSM s. n. Atitudine, concepție reacționară, rasistă, de ură contra evreilor, provocată de clasele exploatatoare, cu scopul de a crea diversiune și a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare. – Fr. antisémitisme.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTISEPSÍE s.f. Ansamblu de măsuri folosite pentru distrugerea microbilor și a focarelor de infecție. [Gen. -iei. / < fr. antisepsie, cf. gr. anticontra, sepsis – putrefacție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antisociál, -ă adj. (anti- și social). Care e contra societățiĭ organizate contra lumiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTISPASMÓDIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care combate spasmele; antispasmatic, antispastic. [< fr. antispasmodique, cf. lat. anticontra, gr. spasmos – convulsie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antispazmódic, -ă adj. (anti- și spazmodic). Med. Contra spazmurilor, contra convulsiunilor: frunza și floarea de portocal și castoreu îs antispazmodice. S. n., pl. e. Medicament antispazmodic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antistrófă f., pl. e (vgr. antistrophé, d. anti, contra, și strophé, întoarcere, strofă). A doŭa strofă a poeziiĭ lirice cîntate de coru teatruluĭ grecesc vechĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTITÁNC adj. invar. Care se folosește în lupta contra tancurilor; anticar. Șanț ~. /<fr. antitank
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antitéză f., pl. e (vgr. antithesis, d. anti, contra, și thésis, pozițiune). Ret. Figura pin [!] care se opun ideile: Dumnezeŭ e mare în lucrurĭ micĭ. V. retorică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

antitusív s.n. (farm.) Medicament contra tusei ◊ „Față de produsele similare existente în prezent, antitusivul elaborat de institut este apreciat ca unul dintre cele mai bune medicamente de acest gen folosite în terapeutica mondială.” I.B. 9 III 61 p. 1 (cf. fr. antitussif; PR 1970; FC II 52, Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 132; DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIUMANITÁR ~ă (~i, ~e) Care este contra sentimentelor, drepturilor și libertăților omului. /anti- + umanitar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antiunioníst, -ă s. și adj. (anti- 1 și unionist). Contra uniuniĭ, separatist, secesionist.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIVARIÓLIC, -Ă adj., s. n. (vaccin, ser, medicament) contra variolei. (< fr. antivariolique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIVARIÓLIC, -Ă adj., s.n. (Vaccin, ser, medicament) care previne și imunizează contra variolei. [Pron. -ri-o-. / cf. fr. anti-variolique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIVITAMÍNĂ s. f. substanță cu acțiune contrară unei vitamine. (< fr. antivitamine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

anti-Wessi adj. (peior.) Contra germanilor din vest ◊ „Vă pare rău, de exemplu, de Ossi și sunteți anti-Wessi.” ◊ „22” 34/94 p. 2 (din anti- + Wessi, după germ.)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIZÍMIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. [< fr. antizymique, cf. gr. anticontra, zyme – ferment].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONÍM s.n. (Lingv.) Cuvânt cu sensul opus altui cuvânt corelativ. ♦ Joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiție. [Pl. -me. / fr. antonyme, cf. anticontra, gr. onyma – nume].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antonomazíe f. (vgr. antonomasía, d. anti, contra, și ónoma, nume. V. paronomazie). Ret. Schimbarea numeluĭ propriŭ cu unu comun (epitet, patronimic saŭ apelativ) și invers: cuceritoru Cartaginiĭ îld. Scipione, Pelidu îld. Achile, Aristarh îld. critic, salvatoru îld. Hristos, tiranu îld. Nerone. – Fals antonomáză (fr. antonomase). V. retorică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*ápăr, a v. tr. (lat. ápparo, -áre, prepar. V. parez, cumpăr.Apăr, aperĭ, apără; să apăr, să aperĭ, să apere). Vechĭ. Opresc, interzic. Azĭ. Susțin contra unuĭ atac: a apăra țara. Păzesc, feresc: a apăra oile de lupĭ. Pledez pentru cineva: a apăra un acuzat. V. refl. Opun rezistență, lovesc ca să nu fiŭ învins: a te apăra de dușmanĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APELÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Ieșit din uz) (Cel) care face apel contra unei hotărâri judecătorești. [Cf. fr. appelant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

apologetică f. partea teologiei care combate atacurile în contra religiunii creștine.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*apostrófă f., pl. e (vgr. apostrophé). Ret. Figura pin [!] care te adresezĭ direct prezenților, viilor, morților saŭ lucrurilor: apostrofa luĭ Cicerone contra luĭ Catilina („Pînă cînd în sfîrșit, Catilina, veĭ abuza de răbdarea noastră?”)
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APOTROPÍSM s. n. curbare a plantelor contrară direcției factorului de excitație. (< fr. apotropisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRACTICA PROSTITUȚIA a bubui banana, a curvi, a și-o da contra cost, a face traseul / trotuarul, a ieși la maidan, a trage la calendar, a o ține pe caldarâm.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*aranjéz v. tr. (fr. arranger, d. rang, rînd, rang). Rînduĭesc, deretic, așez, regulez, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casă, cărțile în dulap. Potrivesc, regulez, îndrept, dreg: a aranja o mașină. Fig. Regulez, rînduĭesc, întocmesc: a-țĭ aranja bine viața. Căpătuĭesc, pun într' o situațiune bună: șĭ-a aranjat fiiĭ. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuĭva, aștern, defaĭm: lasă, că-l aranjez eŭ la minister! Pun la cale saŭ termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Îmĭ așez lucrurile pin [!] casă după mutare: pînă mîne [!] ne aranjăm. Fig. Îmĭ fac o situațiune: s' a aranjat bine pin [!] politică. Mă învoĭesc, ajung la o înțelegere: lasă, că ne vom aranja ușor!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGUMÉNT ~e n. 1) Raționament folosit pentru a susține sau a respinge o afirmație. ~ concludent. ~e pro și contra. 2) mat. Variabilă independentă a unei funcții. /<lat. argumentum, fr. argument
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Aristodem m. rege al Micenei, celebru prin lupta sa contra Spartei, jertfi pe fie-sa spre a se supune oracolului și se sinucise pe mormântul victimei sale (731 a. Cr.).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Armada f. numele flotei trimisă în 1588 de Filip II, regele Spaniei, în contra Angliei: ea fu nimicită de inamic și de furtună.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

armonie (‹ gr. ἀρμονία, de la vb. ἀρμόζω „a reuni”, după Euripide, fiică a lui Zeus și a soției lui, Kadmus, după alții, a lui Ares și a Afroditei) I. Concept fundamental al gândirii muzicale cu multiple implicații filosofice atât din punct de vedere istoric cât și sistematic. Pornind de la sistemul consonanțelor* perfecte, demonstrate cu monocordul* și exprimate prin raporturile matematice 6/12, 6/9, 6/8 = 1/2, 2/3, 3/4 ale octavei*, cvintei* și cvartei*, școala lui Pitagora este aceea care imprimă conceptului muzical al a. un sens universal, în virtutea căruia cosmosul și tot ce este în el se supune principiului a., care reunește elementele contrarii. Astfel vechii greci au intuit lumea drept o ordine muzicală. Concepută pe baza unei antinomii dualiste generale, în cadrul unei filosofii ce poartă denumirea de noetică, această eliberare a conceptului din sensibilitatea imediată a permis întrebuințarea lui speculativă în cele mai variate ipostaze filosofice din antic. cea mai îndepărtată până în prezent. Sunt de necuprins aici multiplele nuanțe imprimate conceptului de a. în cultura omenirii. Totul este a. și măsură, a. constituind nu numai o consecință a relațiilor, dar și un scop, un ideal al perfecțiunii. A. este o temă majoră a filosofiei antice. Pitagora, Heraclit, Platon, Aristotel, Plotin ș.a. se preocupă de latura speculativă a conceptului. Pe de altă parte latura strict muzicală, ai cărei reprezentanți îl aveau în frunte pe Aristoxen din Tarent, se sprijină pe realitatea acustică judecată cu simțul. Astfel, noesis (νόησις), domeniul rațiunii și aisthesis (αἴσθησις), domeniul simțurilor devine criteriile celor două mari școli axate pe conceptul a. în care intră teoreticienii vechi (οἱ παλαιοί), adepți ai liniei noetice, așa-numiții canonicieni, și cei noi (οἱ νεώτεροι), orientați în sens estetic și care poartă numele de armonicieni sau muzicieni, dar care nu se confundă cu practicienii fonastici, organici, ai muzicii de toate zilele. Nu trebuie uitată nici atitudinea sceptică față de dezvoltarea dialectică, metafizică a conceptului a., care facilitează interpretarea sa realistă. Lui Sextus Empiricus îi datorăm în acest sens o scriere intitulată Împotriva muzicienilor. Astfel se conturează din dezvoltarea filosofiei gr. abordarea conceptului a. de pe poziții noetice, estetice, sceptice și mistice. Scrierile enciclopedice ale școlii alexandrine, ale lui Ptolemeu, Aristide Quintilian ș.a., permit o reconstruire a sistemului a. El se desfășoară pe trei planuri distincte: cosmic, uman și organic, cuprinzând o vastă problematică speculativă, inclusiv aceea cuprinsă în noțiunea antică și medievală de a. a sferelor, în care mat. joacă un rol deosebit, în primul rând prin faptul de a fi adus fenomenul muzical sub control, dând astfel posibilitatea rațiunii de a-l examina ca obiect. Datorită numerelor și raporturilor ce le exprimă, cosmosul armonic devine inteligibil. Pornind de la acele miraculoase începuturi, când Pitagora se străduia să izvodească pentru auz un instr. neînșelător [canonul (1)] așa cum e compasul și rigla pentru ochi, mat. a rămas până astăzi în strânsă corelație cu muzica. Însuși sistemul a. este investit cu o structură mat., bazat fiind pe cifra perfectă 3. Așa cum l-a reconstituit Rudolf Schäfke, din izvoare antice, cele trei planuri ale sale sunt: φνσιϰόν (naturalis) cu A) ἀρμονία τοῦ ϰόσμου (musica mundana) B) ἀρμονία τῆς ψνχῆς (musica humana) C) ἀρμονία ἐν ὀργάνοις (musica intrumentalis [artificialis]); I. ὑλιϰόν (= studiul materialului teoretic): a) ton (φθόγγος, τò ἠρμοσμένον) = armonica; b) ritm (χρόνος, ῥνθμός) = ritmica {μέλος, τέλειον} c) cuvânt (γράμμα, σνλλαβή, τό λεγόμενον, λόγος, λέξισ) = [metrical], text [gramatică]; II. ἀπεργαστιϰον, ἐνεργητιϰόν = χρηστιϰόν studiul despre creația productivă, compoziția -practic: a) μελοποιία 1. λῆφις 2. μῖξις 3. χρῆσις b) ῥνθμοποιία c) ποίησις III. ἐξαγγελτιϰόν, ἐρμηνεντιϰόν studiul despre creația reproductivă, interpretarea: a) ὀργανιϰόν = instrument b) ᾠδιϰόν = voce c) ὑποϰριτιϰόν = reperare corporală, teatru și artă coregrafică. Prin intermediul scrierilor lui Boethius, conceptul de a. este preluat de către teoreticienii ev. med. de limba lat. unde se identifică cu musica. Disciplina a. intră astfel în cadrul celor șapte arte liberale: gramatica, retorica și dialectica (trivium); aritmetica, geometria, muzica și astronomia (quadrivium*). Scolastica imprimă conceptului a. o puternică nuanță mistică, simbolic-matematică. Sf. Augustin, care scrie cele șase cărți ale sale despre muzică, Cassiodor și întreaga patristică și scolastică sunt tributari, în sens neopitagoreic și neoplatonic, unei ideații armonice supreme („a. eternă”), cu toate că prin Hucbald, Odo de Cluny și Guido d’Arezzo începe să se profileze linia unei teorii* practice a muzicii, care va duce la formularea conceptului a. ca disciplină a compoziției (2) muzicale (a., III, 2). Totuși, sensul noetic al a. preocupă filosofia Renașterii* și a epocilor următoare. Cusanus, Paracelsus, Bruno interpretează conceptul în sens rațional. Descoperirea spectrului armonic al sunetului de către Mersenne (Harmonie universelle, 1636) concordă cu noi speculații cosmologice la Kepler (Harmonices mundi, 1619). Tipică pentru baroc* este formularea de către Leibniz a conceptului de a. prestabilită, drept legătura necesară între monade. De asemenea, a. dintre trup și suflet, pe care o întâlnim și la Descartes, constituie o preocupare filosofică pe care filosofia iluministă o va extinde la raportul dintre natură și spirit (Wolf, Kant, Baumgarten), idee pe care o va relua mai ales Goethe. De altfel întreaga filosofie romantică (Fichte, Schelling, Schiller ș.a.) până în pragul epocii moderne, și inclusiv aceasta, se folosește de conceptul a. în cele mai diverse aspecte, dar nu atât în sensul de a. prestabilită cât de sinteză a elementelor evolutive contrare. Din imensa literatură ce angajează mai îndeaproape muzica, subliniem aici mai ales preocupările de reconstituire istorică a conceptului (Thimus, Schäfke). Din acest punct de vedere se preconizează în timpul nostru reînvierea unei cunoașteri armonice, față de cea faptică, prin simțuri, lumea și întreaga ei alcătuire constituind astfel o ordine armonică (Hans Kayser). II. (harmonia) În teoria gr. antică, concordanța perfectă, în cadrul unei octave*, a tuturor sistemelor consonante. De la acestă noțiune, a. (ἀρμονία) a devenit în practica muzicală un termen sinonim cu sistemele* purtând denumiri etnice (a. dorică, a. frigică, a. lidică etc.) (v. eh; mod (I, 1); systima teleion; greacă, muzică). III. 1. (în muzica europ.) Dimensiune a texturii muzicale care, prin opoziție cu melodia*, reprezintă structura spațială (verticală) a acesteia. Împreună cu polifonia*, se integrează conceptului celui mai general de multivocalitate*. 2. În sens restrâns, știința și disciplina (echiv. germ. Harmonielehre) construirii structurilor verticale (acordurilor*), a înlănțuirii și funcțiilor (1) lor. Acordul identificat cu trisonul (odată cu recunoașterea terței* ca interval consonant) subsumează o seamă de fenomene proprii muzicii europ. Între sec. 17-19: gamă*, interval* (ca dispoziție simultană și, totodată, succesiv-melodică), consonanță*, disonanță*, cadență (1), alterație*, modulație*, cuprinse toate în fenomenul general al tonalității (1). ♦ Practica muzicală a Renașterii*, care a pus tot mai mult accentul pe gândirea acordică și pe stilul monodiei* acompaniate (evidențiate atât prin „urcarea” melodiei principale la vocea (2) superioară cât și prin impunerea „basului fundamental” ca voce de bază, purtătoare și determinantă a acordului – Rameau), a înlocuit treptat polif. prin procedeul basului cifrat*. O anumită nediferențiere a treptelor*, cu excepția momentelor de cadență, în practica basului cifrat și a a. treptelor (germ. Stufenharmonik), duce curând la stabilirea principalelor funcții de T, D, S. O altă consecință a statornicirii gândirii armonice este unificarea modurilor* medievale apusene prin generalizarea sensibilei* (componentă, dealtfel, a acordului de D în major*) și canalizarea acestora spre modelul unic, al modului major, cu „dublul” său minor* (Zarlino). După descoperirea armonicelor* superioare ale unui sunet fundamental și, mai ales, aplicarea acestora de către Rameau la fenomenul armonic, gândirea teoretică asupra a. capătă o bază (fizical-)obiectivă ce va dăinui până la începutul sec. 20, generând, între altele și lanțul nesfârșit al disputelor din jurul dualismului*. Ceea ce Rameau inovează, prin celebrul său Tratat (1722), în practica a., este identitatea octavei* pe întregul spațiu muzical, ceea ce a condus la o anume tipizare a acordurilor, în așa fel încât, dublările fundamentalei* sau cvintei* (mai rar terței*) acordului, precum și răsturnările* sale nu-l disting principial de starea sa directă. Etapa următoare în teoretizarea a., cu unele consecințe și asupra pedagogiei acesteia, rămasă încă tributară a. treptelor, este marcată de funcționalitate, care, deși acționa în muzica vie, din punct de vedere principial este desăvârșită de Riemann. Funcționalitatea rămâne baza tuturor teoretizărilor în cadrul concepțiilor fenomenologice (Mersmann), ale energetismului* (Kurth) și polarismului* (Karg-Elert, Reuter), chiar dacă se recunoaște că o seamă de fenomene ale a. din muzica postromantică (supusă, începând cu Tristan de Wagner, cromatizărilor* continue, suspendării rezolvării disonanțelor, enarmoniei (2), echivocului tonal – v. atonalism), nu mai pot fi întotdeauna explicate în lumina unei concepții tonal-funcționale. Reactualizarea polif., în special a celei liniare (v. liniarism), pe de o parte, și cultivarea tehnicii dodecafonice* (pentru care a. reprezintă doar o organizare verticală a sunetelor seriei*), ar părea că au eliminat a. din preocupările compozitorilor sec. 20. Deși aceasta nu mai are importanța centrală din etapele anterioare, a. continuă să se dezvolte în virtutea unor principii noi (cele ale funcționalismului devenind, în parte, inoperante). O pondere mai mare a melodismului (ca și în polif., paralel resuscitată), va impune unele suprapuneri intervalice – inclusiv pe cele de cvarte* – care merg până la înlocuirea trisonului, relații și cadențe de tip modal, etajări bi- și politonale*, structuri sonantice în care consonanța și disonanța se află într-un alt echilibru decât în a. clasică.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

armurár n. (d. arm, armurĭ). Dalac (pústula maligna). S. m. Un fel de scaĭ (cárdus marianus) întrebuințat de popor contra boaleĭ cu acelașĭ nume. – Boala se maĭ numește și armurare (f.) și armurăriță (f.), pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Artur m. rege legendar al Bretanilor și eroul tradițiunilor bretone, apărătorul celtismului în contra invaziunii anglo-saxone (sec. V). Aventurile sale și ale celor 12 cavaleri ai săi formează ciclul despre Masa rotundă („Table ronde”).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a scuipa contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de orientare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*asiguráre f. Încredințare. Promisiune formală. Societate de asigurare, societate care, p. o plată oare-care, te asigură contra incendiuluĭ, grindiniĭ și a altor nenorocirĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

asigurare f. 1. încredințare; 2. promisiune formală; 3. act prin care o societate garantează, în schimbul unei sume convenite, în contra rezultatelor unui accident sau sinistru: asigurare contra incendiului; asigurare pe vieață, plata unei sume la moștenitorii asiguratului.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui.Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Își ațintește privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuție asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopții. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ASÚPRA prep. 1. (local) deasupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) 2. (local) către, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Își ațintește privirea ~ noastră.) 3. contra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Pornește ~ dușmanilor.) 4. despre. (Studiu ~ atomi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASÚPRA prep. 1) (exprimă un raport spațial, concretizând direcția desfășurării unei acțiuni) În direcția; înspre; spre; către. S-a năpustit asupra lui. S-a aplecat asupra bolnavului. ◊ A avea asupra sa a purta ceva cu sine. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând apropierea în timp a unui fenomen) Aproape de; în preajma; înspre; spre; către. A sosit asupra nopții. 3) (exprimă un raport completiv) Împotriva; contra. A început a vicleni asupra lui. 4) (exprimă un raport relativ) Cu privire la; referitor la; privind. Referință asupra articolului. [Sil -supra] /<lat. ad-supra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asúpra adv., prep.1. Deasupra (adv., se folosește numai cu prep. de). – 2. Peste, pe deasupra (prep., se construiește cu gen. și urmat de de). – 3. În sarcina, la dispoziția (prep., cu gen.) – 4. În contra, împotriva. – 5. În preajma, aproape de (prep., indică o relație temporală). – 6. Ca adv., are și o întrebuințare absolută, în forma asupră: slujba ce și-o luase asupră (Ispirescu); plătesc eu cît face cu asupră (Iosif). – Mr. asupră, megl. supră. Lat. *ad supra (Pușcariu 156; REW 200; DAR); cf. sard. assubra, abruz. assupra, mil. assura. În celelalte limbi romanice s-a păstrat numai supra, cf. spre. Pentru folosirea lui asupra, Cf. Moser 448. Der. asupri, vb. (a împovăra; a oprima, a prigoni), pare formație internă (Cipariu, Gram., 355 îl deriva de la lat. *ad superare); asupreală, s. f. (opresiune); asuprelnic, adj. (împovărător; opresor); asupriciune, s. f. (opresiune); asupritor, adj. (care asuprește, opresor); asupritură, s. f. (înv., opresiune).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local) Peste. Asupră-mi anii grei și-aștern nămeții (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A lua (sau a avea) asupra sa (o sarcină) = a-și lua (sau a avea) o răspundere. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). ◊ (Substantivat, reg., în expr.) Cu asupra (de măsură) = peste măsură. 2. (Introduce numele persoanei sau al obiectului peste care se întinde o stăpânire, o putere etc.) Triumful științei asupra naturii (BĂLCESCU). 3. (Introduce numele persoanei sau al obiectului care suportă acțiunea) Urgia care-i asupra lui (SADOVEANU). ♦ În contra; împotriva. Asupra mea se repede (TEODORESCU). ♦ (Înv. și reg.) Față de...; pentru. Prima dragoste asupra unei fete (ISPIRESCU). 4. Cu privire la..., despre. Să citesc [cartea]... și, după citire, să-mi și dau părerea asupră-i (ODOBESCU). 5. Înspre, spre. 6. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. Asupra iernii coboară la locuri largi (SADOVEANU). [Var.: asúpră prep.] – Lat. ad-supra.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

asúpra, prep. cu gen. și care arată starea saŭ mișcarea (lat. ad-supra). Pe, deasupra: atîrna asupra capuluĭ, multe nenorocirĭ aŭ căzut asupra țăriĭ. Contra: a porni războĭ asupra cuĭva. Față de. către: a avea influență asupra cuĭva. A-țĭ lua un lucru asupra ta, 1) a te însărcina cu un lucru, a-l lua pe socoteala ta, 2) a-l considera adresat ție (o vorbă, o aluziune). Barb. (după fr. sur). Despre: a vorbi asupra filosofiiĭ, rom. corect despre filosofie. Vechĭ. Vest. Asupră-mĭ, asupră-le, a lua usupră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local) Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui.Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.) Cu asupra (de măsură) = peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Își ațintește privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la...; despre. Discuție asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de...; către. A sosit asupra nopții. [Var.: (înv.) asúpră prep.] — Lat. ad-supra.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

a și-o da contra cost expr. a se prostitua.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ATENTÁT, atentate, s. n. Acțiune criminală, de obicei contra unui șef de stat sau de guvern. ♦ Fig. Încercare de încălcare a unui drept, de distrugere a unei stări de lucruri, a unei concepții, de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc. – Din fr. attentat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ATENTÁT ~e n. 1) Tentativă criminală contra unei persoane (mai ales șef de stat sau de guvern). 2) Atac ilegal asupra unor bunuri sau drepturi colective. 3) Tentativă de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat. /<fr. attentat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*atentát n., pl. e (fr. attentat, lat. attentatum). Crimă contra persoanelor saŭ lucrurilor, tentativă criminală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*atentéz v. intr. (fr. attenter, d. lat. attentare). Comit un atentat: a atenta la viața saŭ contra viețiĭ cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*atmosféră f., pl. e (d. vgr. atmós, abur, și sphaira, sferă). Aeru care învălește tot pămîntu. Măsura forțeĭ aburuluĭ dintr´o mașină (1 kg. 033 pe un centimetru pătrat): presiune de zece atmosfere. Fig. Mediu în care trăim: atmosferă de intrigĭ. A face cuĭva atmosferă (favorabilă saŭ nu), a pregăti publicu pentru saŭ contra luĭ. – Înălțimea atmosfereĭ, după învățatu francez Biot, e de 40,000 de metri. Presiunea atmosfereĭ pe un om de mărime obișnuită e de 17,000 de chilograme, care-s contrabalanțate de reacțiunea fluidelor din corpu nostru. Astronomia zice că toate plantele și satelițiĭ lor, afară de lună, aŭ atmosferă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

a trage o contră (cuiva) expr. a păcăli (pe cineva), a înșela cu tupeu (pe cineva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Augsburg n. oraș în Bavaria cu vró 89 200 loc., faimos prin Dieta ținută acolo în 1530, când luteranii prezentară lui Carol Quintu profesiunea lor de credință (Confesiunea din Augsburg); și mai târziu, în 1686, prin Liga din Augsburg, când mai toată Europa se coaliză în contra lui Ludovic XIV. Patria lui Holbein.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Aventin (Muntele) m. una din cele 7 coline ale Romei antice. Acolo se retraseră plebeii revoltați în contra patricienilor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*aversiúne f. (lat. avérsio, -ónis, d. avértere, a întoarce. V. înverșunare). Antipatie, repugnanță: a avea aversiune contra cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AVIAȚIE a) ramură a aeronauticii care se ocupă cu probleme privind construcția, tehnica și zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul; b) totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate de transport aerian; c) termen care definește personalul și mijloacele de zbor diversificate după scop și destinație: Aviația civilă, aviația militară, aviația sanitară, aviația sportivă, aviația utilitară etc. Aviația civilă este ramură a aviației care servește pentru transportul călătorilor și mărfurilor precum și pentru efectuarea unor lucrări în agricultură, silvicultură, pentru scopuri sanitare, sportive, turistice, din care derivă celelalte categorii de aviație, altele decât cea militară. Aviația militară este o categorie de forțe armate destinată ducerii acțiunilor de luptă în cooperare cu trupele de uscat, marina militară, alte forțe precum și pentru misiuni independente. Are o mare capacitate de manevră, posibilitate de a folosi mijloace de luptă variate, observând și supraveghind spații mari. Principalele misiuni sunt: cercetare aeriană, lupta contra mijloacelor de atac inamice, sprijinirea trupelor de uscat și ale marinei militare în operație și luptă, dezorganizarea serviciilor și a conducerii trupelor inamice; participarea la nimicirea desantului aerian al inamicului la sol și în aer, executarea transportului desantului aerian propriu și transportul de trupe, materiale și mijloace de luptă. Principiile întrebuințării în luptă au la bază: cooperarea cu celelalte categorii de forțe armate, folosirea prin surprindere, concentrarea eforturilor pe direcțiile principale în momentele hotărâtoare și pe obiective importante, continuitatea acțiunilor, conducerea centralizată, economia forțelor și a materialului de zbor. După caracteristici aviația militară poate fi: tactică sau strategică. Aviația militară tactică este înzestrată cu avioane polivalente organizate în unități de vânătoare-bombardament (vânătoare tactică), vânătoare și cercetare, cu avioane de transport mediu și ușor, avioane fără pilot, construite și echipate pentru cercetare aeriană, constituirea unor ținte aeriene false, pentru bruiaj etc. Este destinată să desfășoare acțiuni de luptă independente sau în cooperare cu trupele de uscat și marina militară. În cazuri excepționale poate îndeplini și misiuni strategice. Aviația militară strategică este înzestrată în special cu avioane cu rază mare de acțiune, purtătoare de lovituri nucleare. Aviația militară după misiuni poate fi: de vânătoare (pentru nimicirea în aer a mijloacelor de atac aerian inamic); de vânătoare-bombardament (pentru sprijinul trupelor de uscat și a marinei militare); de bombardament (pentru lovirea obiectivelor importante din adâncime); de cercetare (pentru obținerea de informații asupra inamicului); de cercetare-corectare (pentru cercetarea obiectivelor și corectarea focului artileriei și rachetelor); de legătură (de regulă elicoptere pentru asigurarea legăturii mobile dintre diferite eșaloane); minero-torpiloare (pentru nimicirea armelor sub apă ale inamicului în mod special); de transport (pentru transportul de trupe și materiale). Și alte categorii de diferite armate pot fi înzestrate cu unități de aviație: Aviația forțelor maritime militare [poate fi ambarcată (aeronave de luptă care decolează, revin și staționează având baza pe o navă portavion sau portelicopter) sau cu baza pe litoral. Este dotată cu avioane și elicoptere de luptă, cercetare, transport și cu misiuni speciale (lupta împotriva submarinelor, minarea sau deminarea comunicațiilor maritime, salvarea echipajelor navale lovite de inamic etc.). Sprijină grupările navale și le acoperă împotriva loviturilor din aer ale inamicului. Misiuni principale: cercetarea aeriană pe mare și în raioanele de pe litoral unde se află baze maritime, militare, porturi sau lucrări genistice de suprafață și a submarinelor; lovirea obiectivelor de pe litoral, sprijinul și acoperirea grupărilor de desant maritim; minarea și deminarea porturilor, comunicațiilor maritime și fluviale; acoperirea aeriană a convoaielor etc.] și Aviația trupelor de uscat [înzestrată cu elicptere de luptă, de transport și cu destinații speciale, cu avioane ușoare și fără pilot. Elicopterele de luptă pot acționa independent sau în cooperare cu alte forțe. Elicopterele de transport cresc mobilitatea trupelor de uscat (infanterie, artilerie și antitanc în zonele proprii sau în dispozitivul inamicului, pot aproviziona trupele care luptă în încercuire, desantul aerian și forțele din poziții înaintate. Elicopterele cu destinație specială pot executa misiuni de: cercetare aeriană, chimică și de radiații, plantarea minelor, întinderea unor linii telefonice, fumizarea unor porțiuni de teren în scopul ascunderii unor manevre ale trupelor proprii, asigurarea legăturii etc.]. Aviația sanitară, servește transportului de persoane accidentate sau care necesită intervenții chirurgicale urgente, putând parașuta materiale sanitare, instrumentar și medicamente în zone greu accesibile. Aviația sportivă, ramură sportivă în cadrul căreia se organizează activitatea de pregătire a tinerilor dornici să practice sporturi aeronautice, precum și concursuri și demonstrații aviatice de micromodele, aeromodele, zbor cu și fără motor, parașutism etc. Aviația utilitară, este destinată în special tratamentelor aviochimice din agricultură și silvicultură.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AVRĂMEÁSĂ f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosită contra tusei, malariei și a unor boli de stomac; veninăriță. /<bulg. avran + suf. ~ească
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

babă f. 1. femeie bătrână: baba Cloanța, baba Hârca, nume tipice de vrăjitoare bătrâne; baba gaia, joc copilăresc în care o cloșcă își apără puii în contra găii sau eretelui; baba mija, alt nume al jocului d’a ascunsele; baba oarba, joc copilăresc în care unul din jucători, legat la ochi, caută să prinză pe vr´unul din ceilalți jucători; 2. sprijin de greutăți, grindă sau tălpoaie de moară: cele patru babe țin podul morii; 3. numele celor două bucăți de lemn de la spata răsboiului de țesut; 4. un fel de cozonac cu stafide (în Moldova); 5. Mold. peștele sglăvoc (cf. băbușcă); [Slav. BABA; sensul tehnic, familiar și limbilor slave (cf. rus. BABKY, bârnă), face aluziune la rolul babei ca stâlp al familiei]. V. Babele.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A BADIJONÁ ~éz tranz. 1) (organe sau părți bolnave ale corpului) A unge cu o soluție medicamentoasă (în scopuri curative sau preventive). 2) (trunchiul pomilor) A unge cu o soluție specială contra insectelor. 3) (suprafețele deteriorate ale unei șosele asfaltate) A acoperi cu un strat subțire de bitum. /<fr. badigeonner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*banchér m. (fr. banquier, it. banchiere). Zaraf, cel care conduce o bancă, o casă de schimbat banĭ. Cel care conduce un joc de noroc contra tuturor jucătorilor, maĭ ales la cărțĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bancher m. 1. cel ce are o casă de bancă; 2. cel ce joacă în contra tuturor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BÁNCO n. (la jocul de cărți) Totalitate a mizelor depuse de jucători. ◊ A face ~ a susține singur miza jocului contra băncii. /<it., fr. banco
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*bánco n. (it. banco, bancă). A face banco (la un joc de noroc, la cărțĭ), a juca singur contra tuturor. – Și bancu, gen. al banculuĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

banco n. termen de joc: a face banco, a juca singur în contra tuturor: meseria stosului și a bancului AL.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Bar n. 1. numele turcesc al orașului Antivari; 2. oraș în Podolia cu 12.000 loc., unde nobilii poloni se confederară la 1768 în contra influenței ruse în Polonia; 3. (Ducatul de), veche provincie franceză, azi departamentul Meuzei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BARÁJ (‹ fr.) s. n. 1. Obstacol transversal pe firul unei văi, natural (de alunecare, prăbușire, vulcanic, morenaic, glaciar) sau antropic (din lemn, zid, beton etc.) 2. Contrucție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare. Cele mai înalte b.: Rogunsk și Nurek (C.S.I., 325 m și respectiv 317), Grande Dixence (Elveția, 285 m), Vaiont (Italia, 262 m), Oroville (S.U.A., 230 m); în România, b. de la Bicaz, pe Bistrița (127 m), de la Vidraru, pe Argeș (167 m), b. Gura Apelor de pe Rîul Mare al hidrocentralei Brazi (174 m). Sin. stăvilar, zăgaz. 3. Lucrare executată în mină din scînduri sau din pînză cauciucată, pentru reducerea curentului de aeraj în vederea stingerii incendiilor subterane. 4. Piedică, barieră. 5. (MILIT.) Lucrare genistică constituind un obstacol în înaintarea inamicului (b. antitanc, b. contra infanteriei). Se realizează: b. explozive (cîmpuri de mine), b. neexplozive (șanțuri, escarpe etc.), b. chimice (substanțe toxice de luptă). 6. Întrecere între doi sau mai mulți sportivi sau între două sau mai multe echipe, aflate la egalitate, pentru a se departaja într-un clasament oficial.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bas (it. basso; fr. basse; germ. Bass; engl. bass) I. 1. Vocea (1) bărbătească cea mai gravă. În cor*, are un ambitus* cuprins între Fa (Mi) – re ', iar ca voce solistică (operă*, oratoriu*) unul cuprins între Sol – fa ’ (b. înalt, it. basso cantate; fr. basse-contre, basse-noble). În corurile rusești există, în partida bașilor, 1-2 b. pedaliști, voci încă mai grave decât cele obișnuite, utilizate numai pentru marcarea fundamentalei* acordului* la unele cadențe (1) [v. pedală (4)]. După caracter, vocile de operă se împart în b. serios (it. serioso) și b. buf (it. buffo), fără ca aceste dictincții, inclusiv cele de întindere, să fie atât de categorice ca în cazul vocilor înalte de sopran (1) sau de tenor (1) [de ex. b. înalt poate confundat și chiar asimilat cu baritonul (I, 1)]. Instr. cu sunetul cel mai grav într-o anumită categorie (familie) de instr., ce corespunde aproximativ vocii de b. (1) (ex. trp. b., cl. b.). Pentru unele instr. vechi, adj. b. precede numele propriu-zis al instr. (ex. basse de cromorne*, basse de viole etc.). II. Grupul de instr. (it. bassi) cărora în partitură* le este conferită partida cea mai gravă; în acest sens, violoncelul* se numea în trecut b., termen întrebuințat încă și astăzi pentru contrabas* inclusiv în folc. românesc; în fanfară (6), prin b. de armonie se înțeleg instr. grave, fag., trp., tubă*, bombardon*. III. 1. Partea (cea mai) gravă a unei structuri polif. sau arm. Vocea (2) gravă a unei astfel de structuri, „partea unde domină sunetul fundamental” (Rameau). ♦ În lucrările polif. vocale, începând cu anul 1450 (cele mai vechi reguli, privind partida de b., la Guilelmus Monachaus), denumirea de bassus (expresia lat. „adânc, grav”, circulă încă din sec. 7) revine unei voci pe care o deținea anterior contratenorul*, care a început să se divizeze în contratenor bassus (sau simplu bassus, fr. base-contre). În madrigalele* unui Giovanni da Cascia se întâlnesc deja adevăratele partide de b. ♦ Apariția monodiei* acompaniate și dezvoltarea formelor instr. dau un contur tot mai precis b., care va deveni și vocea de sprijin (de unde și asimilarea etimonului lat. basis „fundament” în armonie (III, 2)). V. b. cifrat; b. continuu. 2. B. fundamental (fr. basse fondamentale). În teoria lui Rameau, succesiunea unor b. reali sau imaginari, ca bază a acordurilor* care și prin răsturnare* procură starea directă a trisonului (ce poate fi numai perfect sau cu septimă). Nu se confundă cu b. cifrat. V. armonie (III, 2). IV. cheie de b., denumirea cheii* de fa* de pe linia a patra a portativului*.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

basse-contre (cuv. fr.) v. bas (I); voce (I).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*bastingáj n., pl. e (fr. bastingage). Mar. Garnitură stabilită în juru punțiĭ unuĭ bastiment cu ajutoru unor plase căptușite cu o pînză groasă în care se păstrează hamacele și care, la nevoie, umplută ca o saltea, servește ca scut contra loviturilor dușmănești.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*bastíngă f., pl. ĭ (fr. bastingue, d. it. bastinga). Mar. Pînză orĭ plasă umplută ca o saltea și care servește ca adăpost contra focurilor dușmănești.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

băbițất, -ă, (băbdițat), adj. – Descântat contra diareei. – Din babiță2 + at.
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BECKET [békit], Thomas (c. 118-1170), arhiepiscop de Canterbury și cancelar al Angliei. A intrat în conflict cu regele Henric II Plantagenet, ale cărui măsuri de limitare a privilegiilor judiciare ale Bisericii le-a declarat contrare principiului canonic. Asasinat de cavaleri din anturajul regelui.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BELLUM OMNIUM CONTRA OMNES (lat.) războiul tuturor contra tuturor – Hobbes, „Leviathan”, I, 4. În concepția autorului, stare caracteristică omenirii pe treptele primitive.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

benghiu (sbenghiu) n. 1. bucățică de taftă neagră ce femeile își puneau pe față ca s´arate mai albe: obrazul dres cu roșu și ’mpestrițat cu benghiuri AL.; 2. fig. pată sau semn negru: glodu ’ți lipește benghiuri pe nas AL.; 3. pată neagră făcută în fruntea copiilor mici, cu cerneală ori cu funingine, ca prezervativ în contra deochiului: mama îi făcea câte un benghiu boghet în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul Cr. 4. o varietate a jocului în arșice: jocul în sbenghiu ISP. [Turc. BENK, lit. pată].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BILÉT ~e n. 1) Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat, care, fiind procurat contra unei plăți, atestă dreptul de a beneficia de ceva. ~ de teatru. ~ de loterie. ◊ ~ de voie hârtie prin care unui militar i se permite de a ieși în oraș. ~ de bancă hârtie de valoare, emisă de o bancă. 2) Scrisoare scurtă. /<fr. billet
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bîrfésc v. intr. (var din a borfăi. Cp. cu borborosesc). Clevetesc, vorbesc de răŭ: a bîrfi contra cuĭva. – Și tr. L-a bîrfit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

blástăm, a blăstămà (est), bléstem, a (vest) și blástem, a blăstemá (vechĭ) v. tr. (lat. blasphémo, pop. *blástemo, -áre [infl. de áestimo, áre, a prețui], d. vgr. blaspheméo, blasfemez; it. bestemmiare, pv. blastimar, cat. blastemar, sp. pg. blastimar. V. blamez, blasfem). Invoc urgia dumnezeĭască contra cuĭva: nu blăstăma pe nimenĭ!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*blăstắm (est) și blestém (vest) n., pl. e (d. a blăstăma, ca și lat. pop. blastéma; fr. blâme, sp. pg. lástima). Invocarea urgiiĭ dumnezeĭștĭ contra cuĭva, ca: ardă-l focu, bată-l Dumnezeŭ saŭ (în glumă), bată-l norocu. Nenorocire de care nu poțĭ scăpa: e un blăstăm pe capu Jidanilor să n’aibă țară. – Vechi blăstem.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș de plăci metalice groase care protejează părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc etc. contra proiectilelor. ♦ Învelișul din metal tare al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic care protejează sisteme electrice sau piesele lor componente. – Fr. blindage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BLOCÁJ, blocaje, s. n. Îngrămădire de blocuri de piatră sau de beton servind drept fundație sau ca apărare contra valurilor, a sloiurilor etc. – Fr. blocage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

*blóckhaus orĭ blochaus n., pl. urĭ (fr. [d. germ.] blockhaus. V. bloc). Fort. Căsoaĭe (odinioară improvizată din grinzĭ cioplite) întrebuințată ca adăpost contra gloanțelor. Azĭ, casă modernă cu multe etaje, numită și bloc. V. hardughie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Boeri pî. (cit. Buri, lit, «Țărani»), coloni olandezi din Africa australă, susținură timp de aproape trei ani (1899-1902) o luptă eroică pentru independență în contra Englezilor. V. Transvaal.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Boleslau m. nume a 5 regi ai Poloniei, cari avură să lupte mai ales în contra Moscoviților (992-1279).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR1 (‹ fr. {i}; {s} fr. bor[ax]) s. n. Element chimic (B; nr. at. 5, m. at. 10,81, p. t. 2.300ºC, p. f. 2.550ºC), semimetal, cristalin, negru-cenușiu, opac, cu luciu metalic; întrebuințat ca adaos la obținerea unor aliaje, cărora le mărește duritatea și rezistența la coroziune, la detecția neutronilor și la protecția contra lor în tehnica nucleară etc. A fost descoperit în 1808 de H. Davy și independent de J.L. Gay-Lussac și L.J. Thenard.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*borágine f. (lat. borrágo, -áginis, fr. bourrache). Otrățel, o plantă medicinală întrebuințată contra tusiĭ (borrágo officinalis). V. ellotrop.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Boris Godunov m. țar al Rusiei, cu care Mihai-Viteazul căută să încheie o alianță în contra Poloniei (1552-1605).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

boúr (bóuri), s. m.1. Taur sălbatic, bou sur. – 2. (Mold., rar) Bou. – 3. Capăt încovoiat al unui obiect. – 4. Emblemă, stemă, pecete a Moldovei. – 5. (Înv.) Impozit pe vin. – 6. (Adj.) Se spune despre coarnele îndoite în așa fel încît se unesc la vîrfuri. – Var. buăr, buor, boar, bo(ho)r, toate înv. Lat. būbălus (Tiktin, ZPRh., XII, 221; Pușcariu 214; REW 1351; Candrea-Dens., 172; Philippide, II, 635; DAR); cf. alb. bualj, v. fr. bugle, sp. bubalo. Lat. bubalus se alterase deja, cf. bobulum „bestia silvatica, habet cornibus magnis” (Silos 58). Este de ademenea posibil să fi existat o confuzie cu lat. bubulus „tăuraș”, ceea ce ar fi ușurat confuzia ulterioară între cele două animale, bou și bour, prin intermediul unei singure denumiri. Cipariu, Arhiv., consideră că bour este reprezentant al lat. bos urus. Der. boura, vb. (a îndrepta, a înălța, a ridica); bourean, s. m. (bou; nume propriu de bou), pe care Candrea-Dens.,169, îl derivă de la bou; cf. opinia contrară a lui Pascu, Beiträge, 16; bourel, s. m. (bour tînăr; melc; animal, Lucanus cervus; pasăre, aurel; instrument muzical popular); bourel, adj. (ascuțit, cu vîrf); bouresc, adj. (de bour); bouri, vb. (a ridica, a îndrepta); bourie, s. f. (grajd de boi); bouriu, adj. (ascuțit, cu vîrf). Trebuie adăugat probabil aici bur, care apare numai în expresia destul de rară, bou bur „bou bălan”. După Diculescu, Dacor., IV, 398 (cf. REW 1416) ar fi vorba de lat. burrus. Dar ar putea fi și una din diferitele formule de reducere a lui bour, cf. buăr, boorbor. Această reducere, care ar fi normală (cf. nournor), s-a oprit probabil întrucît cuvîntul a ieșit mai mult sau mai puțin din uz, o dată dispărut animalul (cf. Candrea-Dens., 172; după Graur, BL, III, 53, conservarea lui ou se datorează influenței lui r).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Boxeri m. pl, nume dat revoluționarilor chinezi cari participară la răsboiul din 1900 în contra trupelor americano-europene.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

brấncă2, -i, (brângă), s.f. – 1. (med. vet.) Boală contagioasă, specifică porcilor (brângă): „Animalul nu are poftă de mâncare și apar unele semne de neliniște. Localnicii (din Călinești) cunosc o plantă numită brânguță, care este culeasă, fiartă și cu fiertura se spală animalul bolnav și i se dă să și bea” (Memoria 2004: 1.072). 2. (bot.) Buruiană de bubă, urzică neagră, brânca porcului (Scrophularia nodosa L.). Folosită în medicina populară pentru zgâlci (scrofuloză); de asemenea, contra gușterului (crup difteric) la porci (Borza 1968: 157). 3. Erizipel (Butura, 1979). – Cf. srb. brnka (MDA).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

brândúșă, -e, (blândușă), s.f.- (bot.) Plantă erbacee cu flori violete, în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus Heuffelianus) sau toamna (Colchicum autumnale): „Că-i vremea de-mpodobit / Tăt cu aor și argint, / Pe la ușe, cu blândușe” (Calendar 1980: 1); „Când înfloresc blândușele toamna, va fi toamnă lungă” (Calendar 1980: 10). Florile se folosesc la răni, degerături și contra reumatismului; decoctul plantei se utilizează la spălatul pe cap, pentru creșterea părului și contra păduchilor; fetele îl pun în smântână și apoi se ung pe față pentru a deveni mai rumene (Dumitru 1992: 89-90). – Cuvânt autohton (Pușcariu, Russu); Din rad. *brend-, „umflat” (Giuglea).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BREÁSLĂ brésle f. 1) (în orânduirea feudală) Asociație de meșteșugari din aceeași branșă, creată în scopul unirii forțelor în lupta contra exploatării feudale sau pentru limitarea concurenței de piață; corporație; isnaf. 2) fig. Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; branșă; specialitate; ramură. [G.-D. breslei; Sil. breas-lă] /<sl. bratistvo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BREVIGNATÍSM s. n. anomalie contrară prognatismului; hipognatism. (< fr. brevignatisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRIDGE [pr.: brigi] n. Joc de cărți care se joacă în patru (doi contra doi). /<engl., fr. bridge
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brokeráj s.n. Intermedierea de valori mobiliare ◊ „FPP-urile au convenit să organizeze la nivelul fiecăreia, contra unui comision, activități de brokeraj – schimb de certificate” R.l. 16 X 95 p. 21 (din broker + -aj; cf. engl. brokerage)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRONZÁRE (‹ bronza) s. f. 1. Procedeu de acoperire a unui obiect cu un strat subțire de bronz pentru a-l proteja contra coroziunii sau a-i da un aspect plăcut. ♦ Operație de acoperire a unei tipărituri proaspăt executate cu un strat de bronz, pentru a da literelor aspectul metalic și lucios al bronzului sau aurului. 2. Reflex metalic realizat pe suprafața pieilor tăbăcite, prin vopsire cu anumiți coloranți bazici.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

buĭéstru și (vest) bo- n., pl. urĭ (lat. ambo extra, amîndoŭă [picĭoarele] afară, trecînd pin *îmboĭestre [ca către din contra], apoĭ imbuĭestru, în buĭestru). Un fel de trap maĭ mic în care calu ridică în acelașĭ timp amîndoŭă picĭoarele dintr’o parte (ca ursu, cămila și girafa): calu bătrîn nu se maĭ învăța în buĭestru (Prov.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bulbúc, -i, s.m. – 1. (bot.) Plantă erbacee, toxică, cu flori mari, globulare, galbene; crește în fânațele și tufișurile umede din zonele înalte (Trollius europaenus L.). În med. se folosește contra gălbinării (Borza 1968; Butură 1979). 2. Bulbuc, poreclă: Alexa, zis Bulbuc, dascăl în Moisei, în perioada 1860-1873 (Coman 2004: 73). 3. (mit.) Personaj din folclorul maramureșean: „S-o dus la o fântână să beie apă. Acolo, în fântână, era un Bulbuc și tătă apa s-o tulburat. (…) Bulbuc o rămas acasă să facă mâncare, ceilalț s-o dus iar în pădure” (Bilțiu 2002: 313). – Creație expresivă din răd. bul- (cf. lat. bulla, bulbus), cu sensul de „rotunjime„, dar și care imită zgomotul bulbucelii (DER); formă onomatopeică (DEX).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BUMERÁNG (< fr., engl., germ.) s. n. 1. Armă de luptă și de vânătoare, din lemn, folosită de aborigenii australieni; are o formă specială de baston îndoit și, aruncată fiind, revine la locul de pornire dacă n-a atins ținta. Cunoscut în antichitate și de alte popoare. 2. Efect b. = reacție de apărare activă a indivizilor și colectivităților împotriva opiniilor și atitudinilor pentru care s-a făcut propagandă, putând duce la formarea unor opinii și atitudini contrare.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

bursucar m. câine de vânătoare bun si contra mistreților.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

busuióc, (busâioc, bosâioc), s.m. – 1. (bot.) Plantă erbacee de grădină, cu miros plăcut, cu flori mici, albe sau roz; înflorește din iulie până în septembrie (Ocimum basilicum). „Această plantă cu miros îmbietor e foarte prețuită la fetele de la țară, care-l poartă în sân, în brâu sau la cap, ca să aibă noroc în dragoste. Altele îl pun, în ajunul Bobotezei, sub pernă, ca să-și viseze ursitul. În toată peninsula balcanică și în Italia, busuiocul se bucură de aceeași favoare ca și la români” (Candrea 1944: 262). În Maramureș: „Fetele îl poartă în sân ori în păr, feciorii în clop ori la cujmă și verde și uscat. Se pune în vase de flori, după oglindă, sub perini. Bătrânii îl poartă în buzunar. Este una dintre cele mai îndrăgite plante” (Calendar 1980: 66). Se utilizează pentru fabricarea aghiazmei și în descântecele de dragoste (trei fire de busuioc descântate și aruncate într-o apă curgătoare). (Med. pop.) Frunzele se pun pe tăieturi și bube, iar în legături, la uimele de pe gât și șale. Se puneau pe jăratic și fumul se trăgea în piept contra tusei, iar pe nas contra guturaiului. Cu tulpini de busuioc aprinse se ardeau negii. Ceaiul de frunze se folosea în boli de stomac (Butură 1979; Dumitru 1992). 2. Busuioc „om frumos„; neamul Busuiocenilor (Mihali, Timiș 2000, 106). 3. Soț, bărbat: „Ce-ți mai face bosâiocu?” sau „Unde ți-i bosâiocu?” (cf. Memoria 2001: p 22; Desești). – Din srb. bosiok (Miklosich; Cihac), magh. bosziok (DA), bg. bosilek (DEX).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

butúc m. (gep. *buttuk, anglosaxon, buttuc, căpătîi, butuc; engl. buttock, crupă. D. rom. vine rut. butúk, id. Cp. cu bont 2). Buștean, trunchĭ (maĭ mare orĭ maĭ mic, retezat și fără ramurĭ). Restu trunchiuluĭ rămas la pămînt. Bucată de lemn gros: a pune un butuc în foc (V. năclad). Mijlocu roateĭ, în care-s înțepenite spițele și pin care trece osia. Bucată de trunchĭ pe care măcelaru taĭe carnea orĭ pe care se despică lemne orĭ se bate ceva cu ciocanu (Cînd e de fer se numește nicovală). Dibă, lemn gros în care prindeaŭ odinioară picioarele criminalilor și și se întrebuințează și azĭ contra celor îndărătnicĭ. Fig. Om prost orĭ trîndav: ce butuc și acest om! Butuc de viță, trunchĭ de viță: o vie cu o mie de butucĭ. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l înșela, a-l păcăli. A fi din butucĭ, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adînc, greŭ, bumben, buștean, tun. A lega butuc, a lega țeapăn așa în cît să nu se maĭ poată mișca.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*cacofoníe f. (vgr. kakophonia, d. kakós, răŭ, și phoné, voce. V. eŭ- și sin-fonie). Amestec neplăcut de sunete orĭ de cuvinte, ca: să se suĭe sus și să strige. Muz. Sunete discordante. – Cacofonia nu trebuĭe să fie contra spirituluĭ limbiĭ. Așa, dacă zicĭ biserica catolică, tactica cavaleriiĭ nu e cacofonie, cum cred ignoranțiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CADMIÁ, cadmiez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect metalic cu un strat subțire de cadmiu în scopul protejării ei contra eroziunii. [Pr.: -mi-a] – Din cadmiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

Cadmus, erou din ciclul teban, fiul Telephassei și al lui Agenor, regele Phoeniciei. Trimis de tatăl său împreună cu ceilalți frați să-și caute sora, pe Europa, răpită de către Zeus, Cadmus ajunge după multe peregrinări zadarnice la Delphi, unde consultă oracolul. Apollo îi poruncește să n-o mai urmărească pe Europa, ci să întemeieze o cetate. În acest scop el va trebui să fugărească o vacă și, pe locul unde animalul va cădea mort de oboseală, să ridice zidurile noului oraș. Supunîndu-se oracolului, Cadmus ajunge în Boeotia. Acolo e nevoit să se lupte cu un balaur, spaima ținutului, pe care-l omoară. La îndemnul zeiței Athena, Cadmus seamănă un ogor cu dinții fiarei. Din această sămînță răsare un neam de oameni războinici, care se iau de îndată la luptă și se ucid între ei. Doar cinci supraviețuiesc. Aceștia îl ajută pe Cadmus să întemeieze noua cetate – Thebae. Zeița Athena îi încredințează conducerea cetății Thebae, iar Zeus i-o dă de soție pe Harmonia, fiica lui Ares și a Aphroditei. La ospățul dat cu ocazia căsătoriei lor iau parte toți zeii olimpieni. Printre darurile primite cu acest prilej de către Harmonia se numără și faimosul colier care avea să joace un rol important în expediția celor șapte contra Tebei (v. și Amphiaraus). Cu Harmonia Cadmus a avut mai mulți copii: pe Agave, Autonoë, Illyrius, Ino, Polydorus și Semele. Spre sfîrșitul vieții, Cadmus și Harmonia s-au retras în Illyria și, în cele din urmă, au fost metamorfozați în șerpi. Despre Cadmus se spunea că ar fi fost cel care le-a dăruit grecilor scrierea.
Sursa: Mitologic (1969) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*cahál n., pl. urĭ și e (cuv. ebr.). Comunitate jidănească secretă cu organizațiune proprie, cu îngrijitorĭ și judecătorĭ specialĭ, adevărat stat în stat care-ĭ unește pe toțĭ Jidaniĭ contra creștinilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Calafat n. comună urbană în Județul Doljiu, port pe Dunăre, de mare importanță strategică: 8000 loc. Monumentul Independenței; catedrala sfântului Nicolae. Oraș vechiu, întemeiat de Genovezl. Aci s’au dat mai multe lupte între Ruși și Turci (1828 și 1853); în campania, din 1877, Calafatul fu aparat de armata română în contra Turcilor. [It. CALAFATO, cel ce călăfătuește o corabie: termen de marină genoveză].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁLCIU s.n. 1. Metal alcalino-pământos, alb-argintiu, răspândit foarte mult în natură sub formă de săruri. 2. Medicament compus din săruri de calciu (1), folosit mai ales contra manifestărilor de decalcifiere a organismului. [Pron. -ciu. / < fr. calcium, cf. lat. calx – var].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

camfor n. substanță albă, volatilă și cu mirosul tare; se întrebuințează în medicină în contra inflamațiunilor; camforul omoară sau alungă insectele vătămătoare.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

candelăreásă s.f. Femeie care, contra cost, aprinde candelele în cimitire ◊ Candelăreasa cere 300 de lei pentru consumul [de ulei] de 34 ore o dată la săptămână.” R.lit. 35/93 p. 12 (din candelă + -eásă; cuv. mai vechi în limba rom.)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Cane pl. vechiu oraș. în Italia de S. (Apulia), nu departe de Adriatica. Celebră victorie a lui Anibal în contra armatei romane (216 a. Cr.).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*cánforă f., pl. e, ca ancore (ngr. kánfora și kafurá, it. canfora, vit. cáfura, fr. camphre, d. ar. kafor). O substanță albicĭoasă, translúcidă, volátilă, de un miros pătrunzător, întrebuințată contra mîncărimilor, ulcerelor, mușcăturilor de insecte ș. a. (cinnamómum cámphora). Copacu care o produce, un fel de dafin din estu Asiiĭ. – Greșit scris camforă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

canon (‹ gr. ϰϰνών, „regulă, normă”) 1. Denumire a monocordului* la grecii antici. 2. (Biz.) Poem religios de mari dimensiuni alcătuit de regulă din nouă ode (2), pesne*, cântânde* sau cântări*; face parte din slujba utreniei*. Oda este formată la rândul ei din trei până la nouă tropare* identice (ca număr de silabe și loc al accentelor) cu primul tropar care se numește irmos* sau catavasie* și care slujește de „model” celorlalte strofe din odă, dându-le atât melodia după care se cântă, cât și numărul de versuri și silabe din care este compus în lb. gr. Însăși denumirea de c. arată că părțile lui componente (strofele și odele) se supun unor norme sau reguli determinate, în ceea ce privește structura (forma) și înlănțuirea lor. În c. se întâlnesc atâtea structuri câte irmoase sunt. Irmosul determină structura fiecărei ode, numai troparele aceleiași ode rămânând izosilabice și homotonice. Fiecare odă tratează episoade diferite ale aceleași teme, toate căpătând unitate în cadrul c., care este intitulat corespunzător temei: „al Învierii”, „al Crucii” etc. Forma completă a c., de nouă ode, se află numai în rânduiala „Dupăcinării”, din prima săptămână a păresimilor și în C. cel mare al lui Andrei Criteanul (episcop al Cretei, 711 – m. 726) – de la denia din săptămâna a cincea a păresimilor – care numără peste 250 de tropare*. De regulă, celorlalte c. le lipsește oda a doua. contra">C. de proporții mai reduse se numește diode (gr. διῴδία), triode (τριῴδια), tetraode (τετραῴδια). 3. Partea centrală, recitată, după Sanctus*, în misa* romană (canon missae). 4. Formă contrapunctică* având la bază un proces imitativ riguros continuu. Spre deosebire de imitația* simplă, în care vocea (2) care imită (risposta*, consecventa*) reproduce doar începutul celei inițiale (proposta*, antecedenta*), c. prinde în acțiunea imitativă întreaga desfășurare melodică. C. poate constitui o piesă de sine stătătoare sau o parte dintr-o lucrare mai mare. ♦ În construcția c. intervin o serie de factori care determină diferite variante ale acestuia. Astfel, distanța care separă în timp intrările (1) succesive ale vocilor, permite o diferențiere a lui în: c. la distanță de unul, doi sau mai mulți timpi (I, 2), respectiv măsuri*. Deosebirea de înălțime (2) între vocea inițială și cea care imită reprezintă un alt criteriu de individualizare; c. la unison*, octavă*, cvintă*, cvartă* și la alte intervale. La toate aceste intervale c. poate fi realizat prin imitație în mișcare* directă, contrară (c. cancricans, v. recurență). Alte variante ale c. se pot obține prin mărirea sau micșorarea duratelor* (c. în augmentare* și c. în diminuare*). Există și cazuri în care aceste procedee se pot combina (ex. c. în augmentare și inversare, c. în inversare și mișcare retrogradă etc.). C. poate fi încheiat printr-o codă*, cu întreruperea imitației (c. finit) sau reluat de la început prin suprapunerea ultimei părți cu prima (c. infinit sau circular). În cadrul acestei variante există și forme modulante, unde reluările se fac în noi tonalități (c. per tones, c. în spirală etc.). ♦ Numărul vocilor din c. poate fi variabil (c. la 2, 3, 4 sau mai multe voci). Când procesul imitație se referă la melodia unei singure voci avem un c. simplu, iar când este imitat un complex de 2 sau 3 voci de către o altă grupă corespunzătoare, vorbim de c. dublu sau triplu. Notarea c. se face fie sub formă de partitură*, cu toate vocile desfășurate (c. deschis), fie pe un singur portativ*, având indicațiile necesare privitoare la numărul vocilor, locul și intervalul intrărilor etc. (c. închis). Aceste indicații uneori pot lipsi, urmând să fie deduse din câte un motto pus la început (c. enigmatic); întâlnit în practica polif. mai veche, mai ales la polifoniștii flamanzi (v. neerlandeză, școală) ♦ Din punct de vedere istoric, c. apare încă din epoca Ars antiqua* în rota* și rondellus* (v. rondeau). (Ex. c. engl. Sumer is icomen), apoi în Ars nova*, sub numele de caccia* și fuga*, pentru a ajunge la o deosebită înflorire în arta polifoniștilor flamanzi (sec. 15). Utilizat cu oarecare moderație în sec. 16, în muzica religioasă și în madrigale*, își pierde cu timpul interesul odată cu declinul polif. vocale și apariția monodiei* acompaniate. În epoca barocului* cunoaște o nouă valorificare, în special în cadrul fugii, în părțile de stretto* ale acesteia. Este cultivat apoi de clasici și de romantici ca parte componentă în formele mari (sonată*, cvartet (2) și simfonie*). În sec. 20 serialismul* dodecafonic îi acordă o nouă semnificație prin preluarea unor procedee ale c. ca principii generatoare ale acestei tehnici (ex. inversare, mișcare retrogradă etc.; v. și serie).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Cantacuzino (Dumitrașcu), Domnul Moldovei, nepot al Postelnicului Constantin, aduse Tătarii în țară, cari săvârșiră grozăvii, adăogindu-se încă o foamete cumplită, de mânca om pe om și o ciumă care micșoră populațiunea cu o treime (1674-1676). ║ (Șerban), Domnul Munteniei, fiul Postelnicului Constantin, domni în pace, introduse în țară porumbul și o sistemă de măsuri (stânjenul lui Șerban-Vodă), puse să se traducă Biblia (1688) și înființă prima școală românească în București; el muri fără veste, zice-se, otrăvit (1679-1688). ║ (Ștefan), Domnul Munteniei, urmașul lui Brâncoveanu, pe care îl pârîse la Poartă; el însuș suferi aceeaș moarte pentru intrigile sale în contra Turciei (1714-1716).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁPĂ ~e f. 1) Dispozitiv de protecție contra accidentelor, aplicat la unele unelte sau mașini. 2) înv. Pelerină scurtă, de blană sau de stofă (pentru femei). 3) mar. Orientare a unei nave pentru a rezista pe timp neprielnic. [G.-D. capei] /<fr. cape
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPIȘÓN s. n. 1. bonetă de lână, din stofă groasă, cu unul sau două colțuri. 2. (constr.) apărătoare la coșul de fum. 3. harnașament de protecție a capului și gâtului contra insolației la caii de curse. (< fr. capuchon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

captalan m. 1. Mold. plantă mirositoare cu frunze mari și flori purpurii (Petasites); poporul o consideră ca un prezervativ în contra ciumei și cu foile-i cele late se acopăr stupii: pune deasupra roiutui niște captalani CR.; 2. captar. [Ung. KÁPTALAN, stup].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CAROL, numele a doi suverani ai României din familia de Hohenzollern-Sigmaringen. Carol I (1839-1914, n. Sigmaringen), domnitor (1866-1881) și rege al României (1881-1914). M. de onoare al Acad. (1867). Ofițer în armata prusiană. Ales după detronarea principelui Al. I. Cuza, prin plebiscit la 10 mai 1866. Regele C. I a implicat România în conflictul oriental din 1876-1878 în vederea dobîndirii independenței țării. La 10 mai 1877, a sancționat hotărîrea Parlamentului României de declarare a independenței țării (9 mai 1877) instituind în aceeași zi ordinul „Steaua României”. La cererea expresă a comandamentului rus, C. I a luat conducerea efectivă a trupelor româno-ruse din fața Plevnei la 21 aug. 1877. Ca urmare a războiului, România și-a dobîndit independența de stat, recunoscută, ulterior, de Marile Puteri. C. I a favorizat încheierea tratatului politico-militar secret cu Austro-Ungaria (1883), la care au aderat ulterior Germania și Italia. A adoptat însă o politică contrară Puterilor Centrale în timpul războaielor balcanice (încheiate cu Pacea de la București din 1913). La declararea primului război mondial s-a supus hotărîrii Consiliului de Coroană din 3 august 1914 care a respins aplicarea tratatului secret din 1883 și a decis neutralitatea armată a României. Suveran constituțional, sobru și sever, și-a legat numele de acte importante ale istoriei moderne românești. A contribuit la consolidarea instituțiilor democratice ale statului. Căsătorit cu Elisabeta de Wied, fără descendenți, C. I a hotărît (1880) adoptarea nepotului său Ferdinand de Hohenzollern, care i-a succedat la tron în 1914. A murit la Sinaia, fiind înmormîntat la Curtea de Argeș. Memorii. C. II (1893-1953, n. Sinaia), rege al României (1930-1940). Fiul mai mare al regelui Ferdinand și al reginei Maria. M. de onoare al Acad. (1921). În perioada 1918-1927 a renunțat de mai multe ori la calitatea de moștenitor al tronului, părăsind țara. Sosit incognito (6 iun. 1930), a fost proclamat rege de Parlament. A manifestat o precupare specială pentru dezvoltarea economică a României și pentru viața culturală; a menținut alianța cu puterile occidentale democratice. Pe plan intern a acționat pentru dezbinarea și discreditarea partidelor politice; a instaurat, la 10 febr. 1938, regimul monarhiei autoritare. Măsurile adoptate (o nouă constituției, dizolvarea partidelor politice, înființarea Frontului Renașterii Naționale, reforma administrativă, a vieții parlamentare etc.) nu au putut asigura stabilitatea noului regim. Grava deteriorare a vieții internaționale, izbucnirea celui de al doilea război mondial au dus la izolarea completă a României și la grava amputare teritorială în vara anului 1940, prin ocuparea Basarabiei și N Bucovinei de către Armata Roșie, pierderea NV Transilvaniei anexat Ungariei și a Cadrilaterului în favoarea Bulgariei. În acest context, C. II a fost nevoit să abdice (6 sept. 1940) și să părăsească țara. Căsătorit cu Ioana (Zizi) Lambrino (1918), principesa Elena (1921), fiica regelui Greciei, mama regelui Mihai I, și Elena Lupescu (1947). A murit la Estoril (Portugalia) și a fost înmormîntat în cimitirul regal al mănăstirii São Vicente (Lisabona). Memorii („Jurnal politic”, pentru anii 1937-1951, nepublicat).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cárte, cărți s. f. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ♦ Cum scrie la carte = așa cum scrie în carte. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de mari proporții. ♦ Cartea sfântă = Biblia, Sfânta Scriptură; (la pl.) fiecare dintre cele 53 de scrieri ale Vechiului Testament și cele 27 de scrieri istorice, didactice și profetice ale Noului Testament, începând cu evangheliile și terminând cu Apocalipsa. – Din lat. charta.Cartea lui Baruh, carte profetică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (5 cap.), atribuită lui Baruh, ucenicul și secretarul profetului Ieremia. A fost scrisă de un iudeu elenist din Alexandria, cu scopul de a îmbărbăta pe evrei în suportarea stăpânirii străine din timpul exilului. ◊ Cartea întâi și a doua a Cronicilor v. Cartea întâia și a doua Paralipomena.Cartea lui Enoh, titlu generic sub care sunt cunoscute două cărți biblice necanonice, dintre care una, scrisă între anii 200 și 50 î. Hr., s-a păstrat în cadrul Bis. creștine din Etiopia, iar alta (Cartea tainelor lui Enoh) reprezintă un apocrif slavon, ajungâng până azi sub forma unui text fragmentar. ◊ Cartea Esterei, carte canonică istorică a Vechiului Testament (10 cap.), în care se intorisește un episod din viața evreilor care nu s-au întors în patrie, ci au rămas mai departe în Imperiul persan, salvați de la exterminare prin vigilența iudeului Mardoheu și a nepoatei acestuia Estera. Scopul cărții este de a se arăta grija proniei divine pentru poporul evreu și motivele pentru instituirea sărbătorii Purim. ◊ Cartea întâi a lui Ezdra, carte canonică istorică a Vechiului Testament (10 cap.), în care sunt prezentate evenimentele legate de întoarcerea evreilor din robia babiloniană în Iudeea. Scopul cărții este să se arate poporului evreu că Dumnezeu și-a ținut promisiunea Sa dată prin profeți, prin eliberarea lui din exil și prin rezidirea templului și a Ierusalimului. ◊ Cartea a doua a lui Ezdra v. Cartea lui Neemia.Cartea a treia a lui Ezdra = carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (9 cap.), numită astfel fiindcă în traducerea sa greacă și latină este socotită a doua Ezdra, în timp ce Vulgata o socotește apocrifă. Scopul cărții a fost de a face pe guvernatorii străini care administrau pe evrei în Palestina să se poarte mai blând cu poporul, aducând ca exmple pe regii Persiei: Cirus și Darius. ◊ Cartea lui Iosua Navi, carte canonică istorică a Vechiului Testament (24 cap.), numită după persoana principală din istoria cuprinsă în ea, Iosua fiind urmașul lui Moise. Cartea relatează evenimentele în legătură cu cucerirea și împărțirea Canaanului între cele 12 seminții ale lui Israel. Scopul cărții este de a dovedi că făgăduințele făcute de Dumnezeu lui Avraam și urmașilor săi s-au împlinit prin ocuparea pământului făgăduit și așezarea poporului evreu în acesta. Autorul nu este cunoscut. ◊ Cartea lui Iov, carte canonică istorică a Vechiului Testament (42 cap.), al cărei autor nu este cunoscut, în care se descrie fericirea și evlavia lui Iov, supus unui test de fidelitate cu îngăduința lui Iahve la propunerea lui Satan. Scopul cărții este dezlegarea problemei suferinței, numele lui Iov rămânând modelul de îndelungă răbdare în orice suferință fără pierderea credinței. ◊ Cartea Iuditei, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (16 cap.), care relatează o istorisire referitoare la atacul lui Olofern, generalul lui Nabucodonosor, asupra cetății Betulia din Palestina de nord, cetate salvată de Iudit, o femeie văduvă și pioasă, care-l ucide pe Olofern. Scopul cărții este de a întări credința poporului în Dumnezeu și de a arăta că El îl ajută în vremuri de primejdie. ◊ Cărțile împăraților v. Cărțile Regilor.Cartea înțelepciunii lui Solomon, carte poetică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (19 cap.), în care se vorbește despre înțelepciune și foloasele ei, precum și despre roadele ei în istoria poporului evreu. Cartea se recomandă tuturor pentru păzirea credinței și a poruncilor lui Dumnezeu, precum și pentru fericirea de idolatrie. ◊ Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah (Ecleziasticul), carte poetică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (51 cap.), care se aseamănă cu Pildele (Proverbele) lui Solomon, dar are un cuprins mult mai variat și mai bogat. Cuprinde o serie de sentințe sau maxime privitoare la natura și la folosul înțelepciunii. Autorul cărții este Iisus, fiul lui Sirah, un cărturar din Ierusalim, iar nepotul său este traducătorul ei în grecește. ◊ Cartea Judecătorilor, carte canonică istorică a Vechiului Testament (24 cap.), în care este expusă activitatea judecătorilor, bărbați chemați de Dumnezeu la anumite intervale de timp și înzestrați cu puteri deosebite pentru a conduce poporul în vremuri grele. Cuprinde istoria unei perioade de c. 400 ani, de la moartea lui Iosua, cuceritorul Canaanului, până la introducerea monarhiei teocratice prin Samuel. Scopul cărții este, în general, de a arăta lupta monoteismului contra idolatriei popoarelor canaanene. ◊ Cartea întâi a Macabeilor, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (16 cap.), care istorisește lupta evreilor, sub conducerea Macabeilor, împotriva sirienilor pentru credința strămoșească și independența politică, începând cu Alexandru cel Mare și până la Hircan (175-135 î. Hr.). Cartea a fost scrisă în limba ebraică și autorul este necunoscut. ◊ Cartea a doua a Macabeilor, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (15 cap.), care nu este o continuare a primei cărți, relatând aceeași epocă, dar mai pe scurt. Autorul, un iudeu elenist din Egipt, nu este cunoscut. ◊ Cartea a treia a Macabeilor, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (7 cap.), care conține descrierea unei persecuții a regelui Ptolemeu Filopator (221-224 î. Hr.) împotriva evreilor din Egipt. Cartea a fost scrisă, probabil, în Alexandria, de un iudeu din Egipt în limba greacă. ◊ Cartea lui Neemia (Cartea a doua a lui Ezdra), cartea canonică a Vechiului Testament (13 cap.), care istorisește restaurarea zidurilor cetății Ierusalimului și reînnoirea legământului încheiat cu Dumnezeu. Autorul acestei scrieri este Ezdra, contemporan cu Neemia, care s-a ocupat îndeosebi cu scrisul, fiind cărturar și preot. ◊ Cartea întâi și a doua a Paralipomena (Cartea întâi și a doua a Cronicilor), cărți canonice istorice ale Vechilui Testament (29 și, respectiv, 36 cap.), numite Cronici de fericitul Ieronim și Paralipomena în traducerea Septuagintei. Scopul cărților a fost să arate că soarta poporului evreu, fericită sau nefericită, depinde de credința în Dumnezeu, de exercitarea cultului și de păzirea Legii date prin Moise. ◊ Cartea Psalmilor (Psaltirea) v. psalm.Cartea întâi și a doua a Regilor (Cartea întâi și a doua a lui Samuel), cărți canonice ale Vechiului Testament (31 și, respectiv, 24 cap.) care continuă istoria judecătorilor. Se numesc și cărți ale lui Samuel, fiindcă acesta este bărbatul care a condus poporul Israel, ca profet și judecător, și a pus baza monarhiei teocratice, ungând ca regi pe Saul și pe David din porunca lui Dumnezeu. ◊ Cartea a treia și a patra a Regilor, cărți canonice istorice ale Vechiului Testament (22 și, respectiv, 25 cap.), cunoscute în vechile traduceri românești și sub numele de Cărțile Împăraților, care continuă istoria revelației divine de la moartea lui David până la exilul babilonian. După tradiția rabinică, autorul ar fi fost profetul Ieremia sau un contemporan al său. ◊ Cartea Rut, carte canonică istorică a Vechiului Testament (4 cap.), în care se aduc noi elemente privind genealogia lui David și, prin aceasta, genealogia lui Iisus Hristos, În plus, cartea arată că și păgânii vor ajunge la cunoașterea adevăratului Dumnezeu, moabiteanca Rut, de alt neam decât cel ales, ajungând prin providența divină în sânul poporului evreu. ◊ Cartea întâi și a doua a lui Samuel v. Cartea întâi și a doua a Regilor.Cartea tainelor lui Enoh v. Cartea lui Enoh.Cartea lui Tobit, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (14 cap.), care reprezintă o prelucrare poetică a unei istorisiri păstrate în tradiție despre Tobit și fiul său Tobie de pe timpul exilului asirian. Cartea a fost scrisă la sfârșitul sec. 3 și începutul sec. 2 î. Hr.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Catilina m. senator roman, urzi în contra republicei o conspirațiune zădărnicită de Cicerone (63 a. Cr.).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*catilinár, -ă adj. (lat. catilinarius). Ca al luĭ Catilina (celebru anarhist în vechea Romă), revoluționar, bolșevic: om cu caracter catilinar. S. f. Discurs vehement1 contra anarhiiĭ (ca al luĭ Cicerone contra luĭ Catilina).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: 1. După îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului. În original, greșit: vechement. - LauraGellner

catilinară f. 1. titlul a patru discursuri celebre ale lui Cicerone în contra lui Catilina; 2. fig. apostrofă vehementă în contra cuiva.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Catone m. numele a doi Romani iluștri: 1. (Bătrânul sau Censorul), cunoscut prin austeritatea moravurilor sale, prin severitatea și ura-i în contra Cartaginii (232-147 a. Cr.); 2. (din Utica), strănepotul celui precedent, adversarul lui Cezar, se ucise la Utica în Africa, spre a nu-i datori vieața (94-46 a. Cr.); 3. fig. om de o virtute rigidă (naturală sau afectată): e un Catone.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*catramínă f., pl. e (d. it. catráme, catran. V. catran). Substanță care se scoate din catran și se întrebuințează contra tusiĭ și a boalelor de pept [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

căcădắr, -i, (câcădare, cocădare), s.m. – (bot.) Fructe de măceși (Rosa canina L.); rug, trandafir sălbatic. Fructele sunt bogate în vitamine. Ceaiul se folosește contra tusei, nădușelii, durerii de stomac etc. Termenul e atestat doar în nordul Transilvaniei (ALR 1961: 631). – Cf. germ. Kakader, Kakanatschiker (Borza 1968: 149).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

călină f. fructul călinului, acrișor și răcoritor, a cărei zeamă fiartă e întrebuințată ca leac în contra tusei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPÎLNA 1. Com. în jud. Bihor, pe Crișu Negru; 2.387 loc. (1991). 2. Sat în com. Gîlgău, jud. Sălaj. Aici, la 16 sept. 1437, în timpul răscoalei țărănești de la Bobîlna, s-a încheiat o „unire frățească” între nobilime, fruntașii secui și patriciatul săsesc (Unio trium nationum), îndreptată împotriva țăranilor răsculați și contra populației mojoritare românești, care urma să fie exclusă din viața politică a Transilvaniei. 3. Sat în com. Săsciori (jud. Alba). În apropiere (la c. 610 m alt.) a fost descoperită o cetate geto-dacică puternic fortificată (sec. 1 î. Hr. – 2 d. Hr.).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

căráre (cărắri), s. f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul. – 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Mr. cărare. Lat. carraria (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 287; Candrea-Dens., 244; REW 1718; Philippide, II, 636); cf. alb. karrarë, it. carraja (calabr. cárrara), prov. carriera, v. fr. charrière, cat., sp. carrera, port. carreira. Semantismul prezintă o schimbare proprie limbii rom., în timp ce celelalte limbi romanice păstrează sensul primitiv de „drum de care”. Pușcariu a încercat în mai multe rînduri (Locul limbii române, 34; Études de linguist. rom., 40; DAR; contra Rosetti, I, 174; cf. Iordan, RF, VI, 150) să explice această schimbare prin condițiile tipice ale vieții primitive ale românilor, în regiunile muntoase. Mai probabil, lat. carraria s-a contaminat cu scalaria (› fr. escalier), cf. lat. scala „ieșire povîrnită”, de unde sard. iskela „cărare”, alb. škalë, s.b., bg. skala „stîncă ascuțită”, ngr. σϰάλα, etc. (Wagner 110; cf. REW 7637). Der. cărărău, s. m. (Bucov., Maram., vagabond, haimana); cărăra, vb. (a face cărări; a ascuți ferăstrăul); cărărat, adj. (plin de cărări; striat, dungat).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CẮTRE prep. 1. (Cu sens local) Spre, înspre, la. Către casă. ♦ (Precedat de prep. „de”) Dinspre, de la... ♦ (Pop.) Aproape de..., pe lângă. 2. (Cu sens temporal) Pe la..., cam la... Către seară. 3. Față de... ♦ (Înv.) Împotriva, în contra. 4. (Precedat de prep. „de”) De. Ajutorul dat de către prietenii lui. 5. (Cu sens final; înv.) Cu scopul... pentru... [Var.: (reg.) cắtră prep.] – Lat. contra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂTRE prep. v. asupra, contra, împotriva, pentru, spre.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CẮTRE prep. 1. (Cu sens local) Spre, înspre, la. Către casă.Expr. De către = dinspre, de la... ♦ (Pop.) Aproape de..., pe lângă. Zări către un desiș un fel de casă (ISPIRESCU). 2. (Cu sens temporal) Pe la..., cam la... Către seară. 3. Față de... Am arătat asprime către mulți (NEGRUZZI). ♦ (Înv.) Împotriva, în contra. Răzvrătit către cer (BĂLCESCU). 4. (Precedat de prep. „de”) De. Eliberarea patriei noastre de către Armata Sovietică. 5. (Cu sens final; înv.) Cu scopul... pentru...Să rânduiască tunuri... către împușcare (ARHIVA ROMÂNEASCĂ). [Var.: (reg.) cắtră prep.] – Lat. contra.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cắtre prep. cu ac. (lat. contra, infl. de între). Spre, în direcțiunea cuĭva: către apus, către mine. Cu, față de: respect către părințĭ. Aproape, spre, pe la: către seară, către dimineață. – În est cătră, în nord cîtră. Cp. cu între, întră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

către prep. 1. în direcțiune: către răsărit; 2. aproximațiune temporală: către seară; 3. în privința: milos către săraci. [Vechiu rom. și Mold. cătră = lat. CONTRA].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CẮTRE prep. 1. (Cu sens local) Spre, înspre, la. Către casă. ♦ (Precedat de prep. „de”) Dinspre, de la... ♦ (Pop.) Aproape de..., pe lângă. 2. (Cu sens temporal) Pe la..., cam la... Către seară. 3. Față de... ♦ (Înv.) Împotriva, în contra. 4. (Precedat de prep „de”) De. Ajutorul dat de către prietenii lui. 5. (Cu sens final; înv.) Cu scopul... pentru... [Var.: (reg.) cắtră prep.] — Lat. contra.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ceatlắu, ceatláie, s.n. (reg.) 1. (înv.) instrument de tortură circular, care se punea pe cap. 2. bucată de lemn, băț cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină de fân sau lemne. 3. prăjină adăugată la inima căruței, spre a înhăma încă un cal. 4. bucată de lemn sau cârpă cu care se înnădește ceva; înnăditură. 5. apărătoarea saniei; gănjul cu care se leagă de sanie proțapul sau tânjala. 6. șervet pus în jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele coșului în partea dinainte, sus, pe care se poate ședea. 8. băț gros, bâtă, ciomag. 9. lemn gros, stâlp.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CEFALÁLGIC, -Ă I. adj. referitor la cefalalgie. II. adj., s. n. (medicament) contra durerilor de cap. (< fr. céphalalgique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CELSUS (sec. 2), filozof neoplatonician care a trăit la Roma. A criticat doctrina primilor creștini, tradiția întrupării lui Hristos. Cunoscut din scrierile lui Origene, „Contra Celsus”.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIÚNE s.f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are față de datornicul său. ♦ (Concr.) Bun cesionat. [Pron. -si-u-. / cf. fr. cession, it. cessione, lat. cessio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIÚNE, cesiuni, s. f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are față de datornicul său. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Fr. cession (lat. lit. cessio, -onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

Cezar (Iuliu) m. ilustru Roman și unul din cei mai mari generali ai antichității. Stăpânul Romei după cucerirea Galiei, el susținu un răsboiu îndelungat în contra lui Pompeiu și a republicanilor; învingător, fu proclamat dictator, dar fu asasinat de Brutu și Cassiu în mijlocul senatului. Cezar fu și mare istoric, autorul unor Comentarii despre răsboiul Galic (101-44 a. Cr.).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cheháĭ și (maĭ noŭ) chiháĭ m., și chehaĭá și (maĭ noŭ) chihaĭá f., pl. ĭele (turc. kehaya și kĭaĭa, d. pers. kethuda, stăpînu caseĭ [ket, casă, și huda, stăpîn]. Vechĭ. Intendentu unuĭ vizir saŭ al unuĭ pașă. Capuchehaĭ. Ceauș, șef peste zece soldațĭ (Bălc. Chehaĭa-beĭ, al doilea comandant al ĭenicerilor. Comandantu general al oștiĭ turceștĭ pornite contra zavergiilor la 1821. Azĭ. Mold. Chiháĭe (f., ca slugă, pl. ăĭ). Șef de pădurarĭ. Pin [!] Pt. și cheĭá (f.), intendent la vie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIMIOPROFILAXÍE s. f. tratament profilactic contra infecțiilor, ca medicamente chimice. (< fr. chimioprophylaxie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

chinchină f. soiu de arbore din America, a cărui scoarță conține substanța numită chinină, bună în contra frigurilor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CHINÍNĂ, chinine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, sub formă de substanță albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament contra malariei și a unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanță. – Din fr. quinine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHINÍNĂ, chinine, s. f. Substanță albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosită ca medicament febrifug contra frigurilor și a infecțiilor gripale; comprimat din această substanță. – Fr. quinine.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

*chinínă f., pl. e (d. quina, pron. kina, numele spaniol de origine peruviană al copaculuĭ din care se scoate chinina; fr. chinine, sp. quinina, it. chinina). Chim. O substanță amară care se găsește, cu alțĭ alcaloizĭ, în scoarța de chinină (speciile cinchona calisaya, cinchona succirubra și cinchona huanuco), care crește în Anzĭ la înălțimĭ de 1600 m.-2500 m. Sulfat de chinină, care e renumitu medicament contra frigurilor. – Sulfatu de chinină, căruĭa lume-ĭ zice abuziv chinină, e amorf, alb, inodor și foarte amar. A fost descoperit la 1820 de Francejiĭ Caventou și Pelletier în scoarța de chinină. El se ĭa în prafurĭ învălite [!] în hîrtie saŭ în buline (cápsule) saŭ pin [!] injecțiunĭ pe supt pele [!] supt formă de sulfat orĭ de cloridrat [!]. Chinina e specificu paludizmuluĭ, pe al căruĭ parazit îl ucide. De aceĭa rolu eĭ e capital în combaterea frigurilor și se întrebuințează și contra migreneĭ, nevralgiilor ș. a. – Numele științific de cinchona vine de la contele Spaniol Chinchon (vice-rege al Perúuluĭ), a căruĭ soție a răspîndit în lume scoarța de chinchină († 1639).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIST s.n. 1. Tumoare benignă constând dintr-o pungă plină cu un conținut lichid, semilichid sau gazos. 2. (Zool.) Înveliș foarte rezistent pe care și-l fac unele animale inferioare pentru a se apăra contra influențelor neprielnice ale mediului. 3. Stadiul larvar al teniei. 4. Celulă globuloasă bogată în substanțe de rezervă, care îndeplinește funcția de organ de înmulțire a unor plante inferioare. [Pl. -turi. / < fr. kyste, cf. gr. kystis – bășică].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CI conj. 1. (Adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă. Nu avea băieți, ci numai fete. 2. (Adversativ; înv. și pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă). Cu toate acestea; totuși. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condiționată) Dar, însă. 3. (Adversativ; reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) Dar... 4. (Consecutiv; rar) Prin urmare, deci. – Din ce.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CI conj. 1. (Adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă. Nu avea băieți, ci numai fete. 2. (Adversativ; înv. și pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă). Cu toate acestea; totuși. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condițională) Dar, însă. 3. (Adversativ; reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) Dar... 4. (Consecutiv; rar) Prin urmare, deci. — Din ce.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Cid (Rodrigo de Bivar) m. 1. erou spaniol din sec. XI, supranumit Cidul, care se ilustră în luptele contra Maurilor; 2. numele unei tragedii faimoase de Corneille (1636).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Cina m. 1. Roman celebru, de mai multe ori consul, partizan al lui Mariu, însângera Roma cu proscripțiunile sale și muri asasinat (84 a. Cr.); 2. descendent al lui Pompeiu, conspiră în contra lui August, care îl iertă (subiectul unei frumoase tragedii de Corneille).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cinghél n., pl. e (turc. čengel, d. pers. čangiál, cîrlig; ngr. tsingéli, alb. bg. sîrb. čengél. V. cinghie). Cîrlig de atîrnat carne la măcelărie. Belcĭugu care se pune´n nasu porcilor, urșilor ș. a. A pune cuĭva cingelu´n nas, a-l face să nu se maĭ poată mișca contra ta.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭocóĭ m., pl. tot așa (d. cĭoc [ca moț față de Moțoĭ, nume de familie] cu înț. de „moț” [ca și în cĭocîrlan], nume care s´a dat întîĭ păsăriĭ moțate, apoĭ pîndaruluĭ, valetuluĭ, lacheuluĭ, vătăjeluluĭ, perceptoruluĭ, funcționaruluĭ, arendașuluĭ, și, în sfîrșit, boĭeruluĭ. Tot așa, fr. hobereau, „erete” și „nobil rural”. Cp. și cu curcan și stigleț, care înseamnă și un fel de soldațĭ. V. cĭoclu). Trans. Criș. (și cĭocloĭ. Cp. cu țîrloĭ). Cĭocîrlan. Mold. Munt. Fig. Vechĭ. Fecĭor de casă, valet orĭ lacheŭ (V. camerier). Lingușitor, curtizan [!]. Perceptor, mumbașir, arendaș, funcționar: cĭocoĭ gulerat. Azĭ. Iron saŭ fam. Moșier, boĭer, mare proprietar („cĭocoĭ” zic Turciĭ din Dobr. cĭobanilor Ardelenĭ și Bulgariĭ moșierilor din România). Fig. Om cu înfățișare boĭerească saŭ cu pretențiunĭ de boĭer: da de cînd te-aĭ făcut așa de cĭocoĭ de nu maĭ poțĭ umbla pe jos? Epitet ironic adresat de liberalĭ, socialiștĭ și alte felurĭ de democrațĭ conservatorilor. (La 1821-48, boĭeriĭ „ruginițĭ” ĭ-aŭ taxat pe liberalĭ de „cĭocoĭ”, adică „parvenițĭ”. Liberaliĭ adresaŭ și eĭ acest cuvînt boĭerilor, dar cu înțelesu de „vampirĭ”, și, la 1907, fiind încă partid de stînga (pe cînd astăzĭ îs de dreapta), aŭ răsculat țăraniĭ contra „cĭocoilor”, și apoĭ tot eĭ aŭ trebuit să-ĭ potolească cu tunu. Astăzĭ în sfîrșit, Româniĭ liberațĭ taxează de „cĭocoĭ” pe ceĭ din vechĭu regat, maĭ ales pe liberalĭ! V. boĭer, camerier, cĭofligar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMVALÁȚIE s.f. 1. Ansamblu de fortificații executat de asediatorul unei cetăți, unui oraș etc. contra vreunui atac dinafară. 2. Șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. [Gen. -iei, var. circumvalațiune s.f. / < lat. circumvallare – a înconjura cu fortificații, cf. fr. circonvallation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Conform Wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Circumvallation), circumvalația protejează asediatorul de un atac dinăuntru. Wikipedia numește contravallation structura care protejează asediatorul de un atac din exterior (de către o armată aliată cu cea asediată). - cata

cînd adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). În care timp: cînd viĭ? În timpu în care: cînd ploŭă, se curăță aeru. Conj. Dacă, o dacă [!] (cu subjunctivu): cînd să am banĭ, aș pleca; eh, cînd să fiŭ eŭ acolo! Dacă, o dacă (cu optativu): cînd aș ști, aș spune; eh, cînd aĭ ști ce bine-mĭ pare! Cînd și cînd, din cînd în cînd (vechĭ cînd de cînd), din timp în timp, cîte-odată, une-orĭ. Cînd... cînd, aci... aci, acú... acú: cînd unu, cînd altu. Cînd cu, în timpu cînd: cînd cu războĭu. Cînd să, cînd era aproape să: cînd să plec, ĭacătă și el! De cînd, din timpu în care, din acea epocă. Pînă cînd, pînă în ce timp. Pe cînd, 1) cînd: a venit pe cînd ploŭa, 2) cînd din contra: unu e alb, pe cînd cel-lalt e negru. Cînd colo, dar din contra: Credeam că-ĭ alb. Cînd colo, e negru! În amenințărĭ eliptice: cînd țĭ-oĭ trage una! (subînț. aĭ să vezĭ pe dracu, aĭ s´o pățeștĭ!).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*clandestin, -ă adj. (lat. clandestinus, d. clam, pe ascuns). Ceĭa ce se face pe ascuns contra legiĭ saŭ moraleĭ: societate clandestină. Adv. În mod clandestin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

clandestin a. care se face pe ascuns, mai cu seamă în contra legilor și a moralei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

clánsman s.m. (rar) Clanist ◊ Clansmanii se vor pregăti [să facă dreptate contra țiganilor] împotrivindu-se cu sprayuri paralizante, grenade fumigene și lacrimogene, grenade și armament ușor.” Timișoara internaț. 31 VII6 VIII 93 p. 1 //din [Ku-Klux-] Klan[s] + man//
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÁPĂ, clape, s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la închiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei orgi etc. care prin apăsarea cu degetele, declanșează mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc în mecanismul mașinilor de scris și al unor mașini de calculat, fixat la capătul unei pârghii articulate și care prin apăsare, face să se imprime litera sau cifra însemnată pe el. ♦ Orice parte terminală a unui sistem tehnic de acționare care, prin manevrare (cu mâna), efectuează o anumită operație. 2. Placă articulată care servește la închiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele două bucăți de stofă sau de blană mobile, atașate lateral la unele căciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ Expr. (Fam.) A trage (cuiva) clapa = a înșela, a păcăli (pe cineva). – Din germ. Klappe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÁPĂ, clape, s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la închiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei orgi etc. care, prin apăsarea cu degetele, declanșează mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc1 în mecanismul mașinilor de scris și al unor mașini de calculat, fixat la capătul unei pârghii articulate și care, prin apăsare, face să se imprime litera sau cifra însemnată pe el. ♦ Orice parte terminală a unui sistem tehnic de acționare care, prin manevre (cu mâna), efectuează o anumită operație. 2. Placă articulată care servește la închiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele două bucăți de stofă sau de blană mobile, atașate lateral la unele căciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ Expr. (Fam.) A trage (cuiva) clapa = a înșela, a păcăli (pe cineva). — Din germ. Klappe.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: 1. În original: fisc, evident greșit. - LauraGellner

clește n., pl. tot așa (bg. klešti, vsl. klĭešta, pl. klĭešte). Instrument de apucat lucrurĭ ferbințĭ [!], maĭ ales cărbunĭ. Instrument de scos cuĭe, cherpeden. Cimbistră. A scoate cuĭva vorbele ca cu cleștele, a-l face cu greŭ să vorbească. A prinde cu cleștele, în clește, a sili pe cineva să nu lucreze nimica contra ta. – E și masc. (pl. cleștĭ), dar ob. neutru: doŭă clește (CL. Febr. 1910, CXI). La Dos. pl. cleștĭ și cleșturĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

coadă f. 1. apendice ce termină pe dinapoi corpul unui mare număr de animale: a da din coadă, a se gudura, a linguși (vorbind de câine): cu coada între picioare, descurajat (metafore luate dela câini); 2. Bot. peduncul; 3. prin analogie, tot ce are formă de coadă: stea cu coadă; 4. mâner, mânușă, toartă; 5. partea părului înnodată pe dinapoi cu panglici: de când cu Nemții cu coadă (zicătoare rămasă dela ocuparea Olteniei de către Austriaci); 6. partea unei haine sau rochii ce se târăște; 7. margine: șezu la coada mesei; 8. fig. coada veacului, ultimii ani ai secolului; coada oștii, ariergarda; 9. extremitatea și mai ales unghiul extern al ochiului: îi face cu coada ochiului; 10. Bot. nume de plante: coada boului (vacei), lumânărică; coada calului (mânzului), plantă a cărei tulpină uscată și pulverizata se întrebuințează la lustruitul lemnelor și metalelor (Equisetum arvense); coada cocoșului, Tr. v. cocoș; coada lupului (mielului), plantă cu frunze lucitoare și florile închis violete (Verbascum); coada racului, scrintitoare; coada șoricelului, plantă cu frunze ramificate; infuziunea făcută cu inflorescența ei o întrebuințează poporul în contra tusei (Achillea millefolium); coada vacii, v. codină; coada vulpii, varietate de struguri. [Lat. CODA].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*coalițiúne (oa 2 silabe) f. (fr. coalition, d. lat. coálitus, part. d. coalescere, a se uni; it. coalizione). Alianță ofensivă: coalițiunile contra luĭ Napoleon. Cartel, alianță politică. – Și -'ție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) alia contra unui inamic comun sau în vederea unor țeluri comune. [< fr. coaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COBELIGERÁNT, -Ă, cobeligeranți, -te, adj., s. m. și f. (Țară, stat, armată etc.) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun – Din fr. cobelligérant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COBELIGERÁNT, -Ă, cobeligeranți, -te, adj., s. m. și f. (Stat, armată etc.) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun. — Din fr. cobelligérant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COBTRABĂTĂTÓR, contrabătătoare, s. n. Piesă de lucru a batozei, care constituie, împreună cu bătătorul, mecanismul de batere pentru treierat. — Contra1- + bătător.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Cocles (Horatiu) m. erou roman, apără singur podul de peste Tibru în contra armatei lui Porsena, care pornise asupra Romei (507 a. Cr.).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cocoașă f. 1. ridicătură în contra naturei pe spate sau pe piept; 2. umflătură naturală pe spinarea cămilei. [V. cocoloș].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CODEÍNĂ f. Alcaloid extras din opiu și folosit ca medicament contra tusei. [Sil. -de-i-] /<fr. codeine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COJÓC ~oáce n. Haină țărănească de iarnă, lungă, făcută din piele de oaie cu mițele înăuntru. ◊ A-și teme ~ocul a nu întreprinde nimic riscant; a manifesta prudență. A-și întoarce ~ocul pe dos (sau pe partea cealaltă) a) a exprima păreri contrare celor de mai înainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunăvoința de altădată). A avea (sau a găsi) ac de ~ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kožuhu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cold-cream n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] cold-cream [pron. engl. cold-crim], „cremă înghețată”). Un fel de pomadă din spermanțetă, ceară albă, uleĭ de migdale ș. a. care se întrebuințează contra iritațiuniĭ peliĭ [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*cólică f., pl. ĭ (vgr. kolikós, bun contra coliciĭ, d. kólon, colon, intestinu gros). Med. Tăĭeturĭ, durerĭ de mațe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-.Var.: (înv.) colízie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIZIÚNE s. f. 1. lovire, ciocnire de tendințe, forțe, de interese contrare; conflict. 2. izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse. ◊ (fig.) încăierare, confruntare. ◊ abordaj. 3. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime. (<fr. collision, lat. collisio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIZIÚNE s.f. 1. Lovire, ciocnire de tendințe, de forțe, de interese contrare; conflict. 2. (Rar) Izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse. ♦ Încăierare, luptă violentă. ♦ Abordaj. 3. Coliziune omonimică = fenomen prin care două sau mai multe cuvinte diferite devin omonime. [Var. colizie s.f. / cf. fr. collision, it. collisione, lat. collisio – izbire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-.Var.: (înv.) colízie s. f.] — Din fr. collision, lat. collisio, -onis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*combát, -bătút, a -báte v. tr. (fr. combattre, d. lat. combattúere). Mă bat, lupt contra (maĭ ales fig.): combat demagogia, prejudiciile. V. intr. Voi combate pînă la moarte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*comodór m. (engl. commodor, stricat din sp. comendador). În Anglia și în Statele Unite, ofițer de marină între căpitan de vas și contra-amiral. V. comandor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLÓT s.f. Înțelegere secretă, stabilită între câteva persoane, în general în scopuri criminale; uneltire îndreptată contra unei persoane, contra siguranței statului, contra unui demnitar etc.; conspirație. [< fr. complot, cf. it. complotto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*complotéz v. tr. (fr. comploter). Lucrez în complot: a complota contra cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

concilià v. 1. a pune de acord persoane de diferite opiniuni, interese sau c1ase; 2. a acorda lucruri ce sunt sau par contrare 3. a câștiga, a atrage: talentele sale îi conciliază favoarea tuturor; 4. a se învoi, a se împăca.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*condámn și condémn, a v. tr. (fr. condamner, it. condannare, d. lat. condemnare. – Condeamnă, să condemne. V. damnez, indemnitate). Osîndesc, pronunț o sentență contra cuĭva. Fig. Reprob: a condamna o opiniune. Declar perdut [!] fără speranță: un bolnav condamnat de medicĭ. Astup, încuĭ pe tot-de-a-una: a condamna o ușă. Reduc, oblig: condamnat la tăcere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

condamnà v. 1. a osândi, a rosti o judecată în contra cuiva: a condamna la doi ani de închisoare; 2. a blama, a dezaproba: condamn sentimentele sale; 3. a reduce, a obliga: mă condamnă la tăcere; 4. a condamna pe un bolnav, a declara boala-i mortală; 5. a condamna o ușă, a o închide pentru totdeauna.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

condamnare f. 1. osândă, judecată rostită de judecător în contra unui condamnat; 2. pedeapsă impusă de un judecător.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

condamnat a. și m. cel în contra căruia s’a rostit o condamnare.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDENSATÓR (‹ fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbător de căldură într-o instalație termică, răcit cu aer sau apă, în care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori în stare lichidă. 2. C. electric = sistem de două conductoare electrice (armăturile c.) separate printr-un mediu izolant și care se încarcă cu sarcini electrice egale și de semne contrare dacă se aplică o tensiune continuă; se folosește ca acumulator de sarcină electrică sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrică.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. Unit, legat împreună. ◊ (Biol.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. Regulă conjugată = reunirea a două sau mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugué.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJUGÁT, -Ă adj. unit, legat împreună. ♦ nervi ~ți = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare ĕ = focarele unui sistem optic așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul și invers; puncte ĕ = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de la imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ĕ = frunze cu foliolele împerecheate; numere ĕ = numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. (< fr. conjugué)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. Unit, legat împreună. ◊ (Biol.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. Regulă conjugată = reunirea a două sau a mai multor reguli de trei simple. — Din fr. conjugué.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*conjúr, a v. tr. (lat. conjúro, -áre. V. jur). Rog cu insistență: te conjur să facĭ asta. Fac farmece orĭ rugăcĭunĭ ca să alung: a-l conjura pe dracu. Fig. Evit o nenorocire care amenință: a conjura furtuna. Hotărăsc serios executarea unuĭ lucru: a conjura peirea [!] dușmanilor. V. intr. Conspir, complotez: Catilina a conjurat contra republiciĭ. V. refl. Mă unesc ca să conjur.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

conjurat a. și m. care iea parte la o conjurațiune în contra Statului sau a capului său.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

conjurați(un)e f. 1. conspirațiune în contra Statului, complot în contra unui principe; 2. exorcism.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSEMNÁ vb. tr. 1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna. 2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizație de stat specializată. 3. a interzice ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau de pe navă. (după fr. consigner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSEMNÁ vb. I. tr. 1. A nota, a înregistra, a însemna. 2. A depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. A opri disciplinar ieșirea militarilor din cazarmă. [< con- + semna, după fr. consigner, it. consegnare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

consonanță, relație succesivă (mai ales) simultană de sunete a căror audiție produce o impresie agreabilă, de echilibru, destindere. Noțiunea rămâne cu precădere în sfera psihologicului, „impresia constituind” – cu tot caracterul ei subiectiv – elementul definitoriu al c.: o soluție așteptată, un moment static în raport cu disonanța*. Cu toate acestea, puține au fost problemele care, asemenea aceleia a c., au preocupat în egală măsură pe acusticieni și pe teoreticienii muzicii, încă de la apariția științelor pe care aceștia le reprezentau. În ciuda tuturor dificultăților, s-a căutat permanent fundamentarea atât obiectivă cât și absolută a c., cercetările nefiind descurajate nici astăzi de tribulațiile și necunoscutele pe care le introduc în discuție factorii fiziopsihologici și estetici, cu aspectele lor din ce în ce mai nuanțate. Problema c. se concentrează, în principal, asupra următoarelor puncte: 1) natura c.; 2) gradele c.; 3) hotarul dintre c. și disonanță. ♦ Cea mai veche explicație a c. din perimetrul culturii europ. este aceea datorată lui Pitagora și, în mod sigur, școlii sale. Conform reprezentanților școlii, intervalele consonante erau considerate ca afinități între sunetele componente iar disonanțele ca eterogenități. Un interval este cu atât mai consonant cu cât raportul dintre lungimile de coardă (măsurate pe monocord*), corespunzătoare sunetelor rezultate, este mai mic. Astfel singurele „rapoarte simple” (în lungimi de coardă: 1/1, 1/2, 2/3 și 3/4) defineau singurele c.: prima*, octava*, cvinta* și cvarta*. Cu cât raportul devenea mai complicat, c. era mai mică; de aceea un raport 16/15 (secundă* mică) caracteriza deja o disonanță. Acestei definiri a c., mai mult metafizică decât fizică, în concordanță cu concepția filozofică pitagoreică a armoniei (1) universului, în care numărul realizează totul, i s-a adus obiecția logică a imposibilității stabilirii unei demarcări obiective între rapoartele simple și cele complicate, pe de o parte, și obiecția rezultată din experiment, pe de alta, potrivit căreia, în cazul temperării, deși cvinta perfectă este foarte puțin alterată (ex. 3/2 devine 2,9999/1,499), ea sună la fel de bine, deși raportul numeric este acum foarte complicat. Indiferent însă de fundamentările fizice ale c. în diferitele epoci și de concepțiile care le-au dominat, ideea rapoartelor simple ale principalelor intervale consonante a jucat (și joacă încă) un rol pozitiv în gândirea muzicală pragmatică; aceasta și datorită faptului că principalele c. (c. primare) sunt aproape aceleiași în toate sistemele – prima, octava și cvinta nefiind de nimeni contestate – iar capacitatea discriminatorie a auzului*, ulterior descoperită, prin care frecvențe* dintr-o bandă foarte îngustă sunt percepute identic, nu este decât în favoarea acestei gândiri pragmatice. Nuanțarea concepției pitagoreice s-a produs încă în antic.; astfel, pentru filosofii platonicieni, c. era o contopire a sunetelor într-o impresie unică, globală, pe când disonanța era considerată ca fiind lipsită de această contopire. Concepția aristoxenică pune și mai mult accentul pe impresie, pe simțul muzical, ajungând chiar să nege rolul numerelor în determinarea c. Dominând concepția teoretică până la finele Renașterii*, concepția pitagoreică a fructificat și chiar a determinat apariția polifoniei* profesioniste (nu însă și a aceleia spontane, pop.). Apariția armoniei (III, 1, 2) impunea totuși revizuirea, chiar dacă nu înlocuirea pitagoreismului, astfel încât în intervale ca terța* și sexta*, devenite componente ale acordului*, primesc, începând cu Zarlino, tot rapoarte simple (în frecvențe): 5/4 = terță mare; 5/3 = sextă mare; 6/5 = terță mică; 8/5 = sextă mică. ♦ Descoperirea armonicelor* superioare ale unui sunet fundamental a dat un nou impuls cercetării obiective a raportului dintre c. și disonanță, natura acestora părând a fi definiv elucidată pe baza legilor fizice. O primă observație a fost aceea a înrudirii sunetelor pornind de la armonicele lor comune, astfel încât: a) două sunete sunt cu atât mai înrudite, cu cât au mai multe armonice comune și cu cât acestea sunt mai grave; b) gradul de înrudire a sunetelor componente ale unui interval scade treptat în ordinea intervalelor: primă, octavă, duodecimă, cvintă, cvartă, terță mare, sextă mare, septimă mare, secundă mică; c) cu cât gradul de înrudire scade, cu atât scade și gradul de c. și invers. Principiul înrudirii sunetelor a fost emis de Helmholtz, care a adăugat acestuia – în cunoștință de cauză sau nu privind ideile mai vechi ale lui Sauveur – încă două criterii: bătăile* acustice și sunetele rezultante. Astfel, pe lângă gradul redus de înrudire provenit din numărul mic al armonicelor comune ale sunetelor ce compun un interval, disonanța s-ar mai datora bătăilor acustice, adică acelor oscilații de intensitate a sunetelor create de interferențe dintre tonurile fundamentale sau/și dintre armonicele acestora (dacă frecvența bătăilor crește, ansamblul sunetelor interferente devine mai aspru, mai dezagreabil). La rândul lor, sunetele rezultante [v. sunet (8)], descoperite de A. Sorge și de Tartini, sub forma sunetelor diferențiale și completate de Helmholtz cu sunetele adiționale, au fost invocate de către cel din urmă pentru întregirea imaginii c. – disonanță, în sensul că ele pot să întărească unul dintre sunetele intervalului, stând într-un raport de c. sau de disonanță cu acestea. ♦ O reprezentare schematizată, dictată de necesități pragmatice, a teoriei c. bazată pe seria armonicelor este explicarea intervalelor consonante prin frecvența apariției lor în seria armonicelor. S-a observat, pe bună dreptate, că primele 16 armonice conțin intervalul de octavă de opt ori, cvinta de 5 ori, cvarta de 4 ori, terța mare și sexta mare de trei ori, terța mică și sexta mică de două ori; intervalele disonante (secundele și septimele) apar numai câte o singură dată. Ne aflăm, ca și în cazul pitegoreismului, în prezența unei logici în sine a numerelor nu și în aceea a unei explicații propriu-zise. Dar faptul nu a împiedicat teoretizarea c. în unele sisteme componistice actuale (Schönberg, Hindemith) pornind tocmai de la acest criteriu pragmatic. ♦ Dacă sub aspect experimental explicațiile numerice nu au mai fost satisfăcătoare în epoca pozitivismului științific, chiar și teoriile bazate pe seria armonicelor superioare nu au răspuns – cu tot pasul înainte făcut spre coroborarea datelor fizice cu cele fiziologice și cele psihice – la toate întrebările pe care practica muzicală le ridică. Teoria lui Helmholtz se aplică, astfel numai gamei* naturale și este dezisă de către temperare*. Ea se aplică, de asemenea, intervalelor, nu și trisonurilor sau acordurilor* de mai multe sunete (în acordurile perfect major* sau perfect minor*, ce constituie baza armoniei clasice, apar bătăi chiar de la a treia armonică a celor trei sunete componente, ceea ce ar face ca acordurile să fie considerate numai imperfect consonante). În virtutea teoriei bătăilor, disonanța ar scădea la frecvențele înalte, când numărul bătăilor este foarte mare, or, în practică, se constată că un interval disonant (ex. secunda mică) este extrem de strident tocmai în registrul (I) acut. Sunetele întreținute, ale înstr. cu coarde și arcuș, ale celor de suflat (mai ales cele cu sunet fix ca orga* sau armoniul*) măresc efectul disonanțelor. Cercetările mai noi din domeniul fiziologiei auzului (I, 1) (R. Husson) pun sub semnul întrebării rolul bătăilor în determinarea disonanței, punând, dimpotrivă, accentul pe excitarea fibrelor nervoase; aceeași fibră nervoasă trebuie să fie excitată de cele două sunete ale intervalului pentru a avea senzația de disonanță și, de asemenea, să fie suficient de îndepărtate pentru a comunica fibrei nervoase impulsuri cu sensuri mai mult sau mai puțin opuse. ♦ Principalul punct ce desparte accepțiunile teoretice ale c. și distonanței de accepțiunile artistice este considerea acestor categorii în mod static, în primul caz, și în mod dinamic (deci complex relațional), în cel de-al doilea caz. Atâta timp cât muzica a cunoscut în exclusivitate monodia*, acestă dihotomie a ieșit în evidență, speculațiile teoretice necontrazicând fenomenele firești ale cântării. Mai mult decât atât, caracterul c. nici nu era primordial în structura melodiilor* (v. și consonantic, principiu) iar disonanțele (de ex. numeroasele secunde, mari și mici, incorporate oricărei melodii) nu erau percepute ca atare, ele constituind cărămizile de construcție ale acesteia. Odată cu apariția polifoniei* occid., se impune apriorismul c., care nu admitea decât paralelismul* c. primare: cvinta și cvarta. Contactul polif. savante cu practicile polif. pop. (în urma cercetărilor etnomuzicologice* s-a demonstrat și existența unor polif. bazate pe disonanțe și nu doar pe consonanțe imperfecte) a dus la apariția unor forme mixte (gymel*, fauxbourdon*) în care atât c. absolute cât și cele imperfecte (terțele) contribuiau la crearea ductului polif., în mișcări contrare* și antiparalele, care puneau tot mai mult sub semnul interdicției paralelismul, reductibil de sens sonor perceptibil, al octavelor și cvintelor. Odată cu afirmarea terței, cu toate tribulațiile mai mult teoretice ale acceptării ei în rândul c., statutul cvintei devine subsidiar, cvasiconsonant și chiar disonant în cadrul texturii polif.arm. Aceste linii directoare păstrează, cu mici abateri, în procesul fundamentării polif. baroce și a armoniei clasice (v. anticipație; întârziere; cambiata; pasaj, note de). Tot ceea ce survine în stilistica muzicală în urma apariției cromatismului* wagnerian și, în general, romantic este o continuă tendință de „emancipare a disonanței” (Dahlhaus), până la gradul la care, așa cum se va întâmpla în atonalism* și în dodecafonie*, dihotomia c./disonanță practic dispare. Dependentă așadar de raportul în succesiune al formațiilor polif.arm., de ceea ce precede și ceea ce urmează unei structuri „verticale”, c. este condiționată de numeroși factori subiectivi și obiectivi, de stilul* operei muzicale, de intențiile autorului, motivațiile acesteia fiind, în cele din urmă, mai mult estetice decât de ordin pur fizic.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*conspír, a v. intr. (lat. conspiro, -áre, d. con, împreună, și spirare, a răsufla. V. aspir, suspin). Complotez, conjur, fac conspirațiune: a conspira contra cuĭva. Mă acord, concur: tot (fals totu) conspiră la fericirea ta. V. tr. Rar. Meditez, proĭectez: a conspira ruina cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

conspirà v. 1. a se uni pentru un scop, bun sau rău; 2. fig. a contribui la acelaș efect, a tinde la acelaș scop: totul conspiră la fericirea voastră; 3. a lua parte la un complot în contra Statului sau a persoanelor publice; 4. a prepara în secret: conspiră moartea inamicului.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*conspiratór, -oáre adj. și s. Conjurat, complotist, aliat secret contra cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRÁȚIE s.f. Acțiune secretă și ilegală îndreptată contra ordinii publice, împotriva statului etc.: uneltire, conjurație, complot. [Gen. -iei, var. conspirațiune s.f. / cf. fr. conspiration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*conspirațiúne f. (lat. conspirátio, -ónis). Unire contra statuluĭ orĭ a unuĭ particular. Conspirațiunea tăceriĭ, învoĭală secretă de a nu maĭ vorbi despre o persoană (de a o ignora), ca și cum ar fi moartă, cu scopu de a-ĭ reduce valoarea. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

conspirați(un)e f. 1. complot în contra Statului; 2. cabală particulară; 3. înțelegere, învoeală secretă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRA2, prep., adv. I. Prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. Adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it. contra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁ3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRA1- Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe. – Din fr. contre-, lat., it. contra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

Contra ≠ pentru, pro
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁ3 vb. tr. 1. a contrazice, a riposta. 2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră. ◊ (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă. (< fr. contrer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRA2 I. prep. 1. împotriva (cuiva sau a ceva). ♦ din ~ = dimpotrivă. 2. în schimbul (altei valori). II. adv. împotriva cuiva; cu totul altfel. (< lat. contra, fr. contre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRA1- pref. „opus” (spațial și temporal), „împotrivă”; „din nou”; „neconform”; „inferior ierarhic”. (< fr. contra-, cf. lat. contra)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁ vb. v. contrazice.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRA prep., adv. 1. prep. asupra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Pornește ~ dușmanilor.) 2. prep. împotriva, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. prep. contrar, împotriva. (~ părerii cuvenite.) 4. adv. împotrivă, (înv. și reg.), potrivă. (Votează ~.) 5. prep. pentru. (Îți dau cincizeci de lei ~ un timbru.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cóntra prep., adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contrá vb., ind. prez. 1 sg. contréz, 3 sg. și pl. contreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONTRÁ mă ~éz intranz. (despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice. /<fr. contrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRA2 adv. Împotrivă; cu totul altfel. /<fr. contre, lat., it. contra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRÁ ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contrazice. 2) sport (adversari) A supune unei contre. 2. intranz. (la bridge) A se opune, cerând o amendă dublă. /<fr. contrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRA1 prep. 1) (exprimă un raport opozițional) Împotriva; asupra. Luptători contra fascismului. Merge contra vântului. 2) (exprimă un raport de substituție) În schimbul. Se alimentează contra plată. /<fr. contre, lat., it. contra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRA prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Din contra = dimpotrivă. 2. În schimbul (altei valori). // adv. Împotriva cuiva; cu totul altfel. // Element prim de compunere savantă care înseamnă „opus”, „împotriva”. [< lat., it. contra, cf. fr. contre-].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁ vb. I. tr. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. ♦ (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. [< fr. contrer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cóntra prep., adv. – Împotrivă. – Mr. contra, contră. Lat. contra (sec. XIX); în mr., din it. A ajuns aproape popular, mai ales în expresia curentă în contra sau a face contra „a se opune, a se împotrivi”. A intrat în compunerea a numeroși termeni neol., ca contraatac, contrabalansa, contrabaterie, etc. În anumite cazuri se combină și cu cuvinte autentic rom., cf. contragreutate, s. f., după fr. contrepoids; contraotravă, s. f., ca fr. contrepoison, etc. Este dublet al lui condra, interj., termen al jucătorilor de cărți, din ngr. ϰόντρα (Graur, BL, VI, 142; Gáldi 167), și al lui condră, s. f. (Mold., ceartă, gîlceavă), de aceeași origine. – Der. condra, vb. refl. (Mold., a se certa); contra, vb. (la jocul de bridge, a face contra), din fr. contrer; încontra, vb. (pop., a înfrunta, a se opune).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

contra, contrez v. t. (d. femei) a mișca din șolduri în timpul unui act sexual.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

contra (cuv. it., „împotriva”) 1. Abreviere pentru contratenor*. 2. C. desemnează, începând din sec. 16, contraoctava*. 3. În componența unui cuvânt, c. desemnează tipul cel mai grav de voce (ex. contralto*) sau al unui instr. (ex. contrabas*, contrafagot*).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*cóntra, prep. cu genitivu saŭ cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de în potrivă [!], care cere genitivu). În direcțiune contrară, față în față cu: contra vîntuluĭ, contra mea. Fig. Dușmănește: a vorbi, a vota contra luĭ. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doĭ, a schimba argint contra aur (saŭ pe aur). – Și în contra după în potrivă): în contra tuturor. În Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se încontra, a se pune în contrazicere, a-ĭ face opozițiune. – Din contra (fals din contră), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis că va veni. – Din contra! A zis că nu va veni!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cóntra1 prep., adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contrá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 contreáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contra prep. 1. în direcțiune opusă, față în față: în contra curentului; 2. fig. a se lua în contra cu cineva; 3. ceea ce-i opus: pro și contra; din contra, cu totul altfel.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRA1- Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe. — Din fr. contre-, lat., it. contra.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRA2 prep., adv. I. Prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. Adv. Împotrivă; cu totul altfel. — Din fr. contre, lat., it. contra.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁ3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. — Din fr. contrer.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-accusation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAACUZÁȚIE s. f. învinuire adusă de acuzat acuzatorului. (< fr. contré-accusation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAACUZÁȚIE s.f. Învinuire adusă de acuzat acuzatorului. [Gen. -iei, var. contraacuzațiune s.f. / după fr. contre-accusation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către acuzat acuzatorului. — Din fr. contre-accusation.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAAGRESIVITÁTE s. f. reacție față de agresivitate. (< contra1- + agresivitate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAALÉE s. f. alee laterală. (< fr. contre-allée)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*contra-aleĭe orĭ contraaleie f., pl. (fr. contre-allée). Aleĭe laterală paralelă alteĭa principale.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAALIZÉE s. n. pl. vânturi regulate care suflă deasupra, contrar alizeelor. (< fr. contre-alizés)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAALIZÉU, contraalizee, s. n. Vânt regulat care circulă deasupra alizeelor în sens contrar. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-alizé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAALIZÉU ~e n. Vânt de periodicitate constantă, care se formează în zonele tropicale la înălțimi mari și bate în direcția contrară alizeelor. [Sil. -a-li-zeu] /<fr. contrealizé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAALIZÉU s.n. Vânt regulat, contrar alizeului, format dintr-un curent de aer superior. [După fr. contre-alizé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAALIZÉU, contraalizee, s. n. Vânt regulat care circulă deasupra alizeelor în sens contrar. — Din fr. contre-alizé.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAAMIRÁL, contraamirali, s. m. Grad de ofițer în marina militară, corespunzător gradului de general-maior din trupele de uscat; persoană care are acest grad. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-amiral.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAAMIRÁL s. m. grad în marina militară echivalent celui de general-maior din armata de uscat. (< fr. contre-amiral)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAAMIRÁL ~i m. Grad de ofițer în marina militară, corespunzând gradului de general-maior din trupele de uscat. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-amiral
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAAMIRÁL s.m. Grad în marina militară corespunzător celui al generalului-maior din armata terestră; grad imediat inferior viceamiralului; ofițer care are acest grad. [După fr. contre-amiral].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraamirál m., pl. (fr. contre-amiral). Amiral maĭ mic de cît viceamiralu (egal cu generalu de brigadă pe uscat).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contra-amiral m. ofițer superior în marina militară, mai prejos de vice-amiral.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAAMIRÁL, contraamirali, s. m. Grad de ofițer în marina militară, corespunzător gradului de general-maior din trupele de uscat; persoană care are acest grad. — Din fr. contre-amiral.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAAMPRÉNTĂ s.f. Amprentă luată după o primă amprentă. [Pron. -tra-am-. / cf. fr. contre-empreinte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAANCHÉTĂ, contraanchete, s. f. (Jur.) Repetare a anchetei pentru verificarea ei. – Din fr. contre-enquête.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAANCHÉTĂ s. f. anchetă făcută după o primă anchetă. (< fr. contre-enquête)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraanchétă f., pl. e (fr. contre-enquête). Anchetă opusă alteĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAANCHÉTĂ, contraanchete, s. f. (Jur.) Repetare a anchetei pentru verificarea ei. — Din fr. contre-enquête.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAAPÉL s. n. (jur.) al doilea apel, revenire asupra primului apel. (< fr. contre-appel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraapél n., pl. urĭ (fr. contre-appel). Al doilea apel, făcut ca să-l verifice pe cel dintîĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÁRC s. n. curbură în sens longitudinal a unei nave, ca urmare a ridicării prorei și pupei aflate pe creste de val. (< fr. contre-arc)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÁRC s.n. (Mar.) Curbură în sens longitudinal a unei nave ca urmare a ridicării prorei și pupei aflate pe creste de val și a lăsării în jos a părții de mijloc. [Pron. -tra-arc. / < fr. contre-arc].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAARCATÚRĂ s. f. (arhit.) șir de arce mici, în același plan vertical și având cheile tangente la intradosul unui arc mai mare. (< fr. contre-arcature)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAARGUMÉNT, contraargumente, s. n. Argument care se opune altuia. – Din fr. contre-argument.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAARGUMÉNT s. n. argument care se opune altuia. (< fr. contre-argument)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAARGUMÉNT s.n. Argument care se opune altuia. [Pron. -tra-ar-. / cf. fr. contre-argument].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAARGUMÉNT, contraargumente, s. n. Argument care se opune altuia. Din fr. contre-argument.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRAARGUMENTÁ ~éz tranz. A respinge prin argumente contrare. ~ o teorie. [Sil. -tra-ar] /<fr. contre-argumenter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÁRIPĂ, contraaripi, s. f. (Auto.) Element structural de caroserie, care închide, împreună cu aripa, pasajul roții. Se mai numește și pasaj roată. – Din contra + aripă.
Sursa: Neoficial | Adăugată de ivascu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAATÁC, contraatacuri, s. n. Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAATÁC s. n. atac executat de forțe în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile. ◊ (sport) atac imediat, ca răspuns la un atac al adversarului; contraripostă. (< fr. contre-attaque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAATÁC ~uri n. Atac realizat prin trecerea de la defensivă la ofensivă. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-ataque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAATÁC s.n. Atac executat de forțe care se găsesc în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [După fr. contre-attaque].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraatác n., pl. urĭ (fr. contre-attaque). Atac îndreptat contra altuĭ atac (de ex., trecerea de la defensivă la ofensivă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAATÁC, contraatacuri, s. n. Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă promptă, ca răspuns la atacul adversarului. — Din fr. contre-attaque.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAATACÁ, contraatac, vb. I. Tranz. A executa un contraatac. ♦ (Sport) A da o ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAATACÁ vb. tr. a executa un contraatac. (< fr. contre-attaquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRAATACÁ contraatác tranz. 1) (inamici) A lovi printr-un contraatac. 2) sport (advesari) A respinge printr-un contraatac. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-ataquer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAATACÁ vb. I. tr. A executa un contraatac. [După fr. contre-attaquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAATACÁ, contraatác, vb. I. Tranz. (Mil.) A executa un contraatac. ♦ (Sport) A da o ripostă. — Din fr. contre-attaquer.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrabalanțéz orĭ -séz v. tr. (fr. contre-balancer). Echilibrez pin [!] greutate. Fig. Egalez în forță, valoare, merit ș. a. Compensez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABARÁJ, contrabaraje, s. n. Baraj de înălțime mică din piatră, din beton sau din lemn, amplasat la o distanță mică în aval de un baraj principal, pentru a preîntâmpina eroziunea fundului albiei și surparea barajului principal. – Contra1- + baraj.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABARÁJ s. n. baraj secundar, mai scund, în aval de barajul principal. (< fr. contre-barrage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABARÁJ s.n. Baraj mai scund, construit la o mică distanță de barajul principal, pentru a proteja baza acestuia. [Cf. fr. contre-barrage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABARÁJ, contrabaraje, s. n. Baraj de înălțime mică din piatră, din beton sau din lemn, amplasat la o distanță mică în aval de un baraj principal, pentru a preîntâmpina eroziunea fundului albiei și surparea barajului principal. — Contra1- + baraj.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABÁS s.m. Contrabasist. [< fr. contre-basse].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contrabas (‹ it. contrabasso; engl. doublebass; fr. contre basse; germ. Kontrabass), instrument cordofon cu arcuș din familia violinei* având, prin dimensiuni și registru (1), poziția instr. celui mai grav. A fost introdus în orch. simf. pe la începutul sec. 17, rolul lui în orch. și în muzica de cameră* fiind tot mai însemnat. Coardele c. sunt acordate în cvarte perfecte: mi și la din contraoctavă*, re și sol din octava mare. Cu câteva decenii în urmă s-a recurs în orch. la c. cu cinci coarde pentru lărgirea registrului grav la instr. (do din contraoctavă). Notele se scriu în cheia* fa iar la registrul acut în cheia sol, cu o octavă mai sus față de cum sună ele în realitate. Instrumentistul cântă la c. ținându-l în față, stând pe un scaun înalt sau în picioare. Procedeele tehnice sunt similare cu cele folosite la celelalte instr. cu coarde și arcuș.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrabateríe f. (fr. contre-batterie). Baterie de tunurĭ opusă alteĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABĂTĂTÓR, contrabătătoare, s. n. Piesă de lucru a batozei, care constituie, împreună cu bătătorul, mecanismul de batere pentru treierat. – Contra1- + bătător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABULÍNĂ s. f. (mar.) manevră curentă care servește la aducerea de-a lungul vergei a grandeei de cădere. (< fr. contre-buline)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABULÍNĂ s.f. (Mar.) Manevră curentă care servește la aducerea de-a lungul vergei a grandeei de cădere. [< fr. contre-bouline].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABUTÁ vb. tr. (arhit.) a sprijini, a susține un zid cu ajutorul unui alt zid, în unghi drept. (< fr. contre-buter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABUTERÓLĂ s. f. piesă care fixează capul nitului, în timp ce se formează, prin batere cu buterola, celălalt capăt. (< fr. contre-buterolle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRABUTERÓLĂ s.f. Piesă metalică, cu o scobitură sferică la unul din capete, servind la fixarea în scobitură a capului unui nit. [< fr. contre-bouterolle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACALÍBRU s.n. Piesă folosită la executarea și la controlul unui calibru. [Cf. fr. contre-calibre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACÁMBIE s. f. cambie la vedere, trasă asupra unuia dintre giranții anteriori de către orice persoană, care se despăgubește astfel de suma ce i se cuvine. (< contra1- + cambie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACANDIDÁT, -Ă, contracandidați, -te, s. m. și f. Persoană care candidează împotriva altui candidat pentru ocuparea unei funcții sau a unei demnități. – Contra1 + candidat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACANDIDÁT, -Ă s. m. f. cel care candidează împotriva altui candidat pentru ocuparea unei funcții, a unei demnități. (< contra1- + candidat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACANDIDÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care candidează împotriva alteia pentru ocuparea aceleiași funcții sau demnități. /contra- + candidat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACANDIDÁT, -Ă s.m. și f. Cel care candidează împotriva altui candidat. [< contra- + candidat, după germ. Gegenkandidat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACANDIDÁT, -Ă, contracandidați, -te, s. m. și f. Persoană care candidează împotriva altui candidat pentru ocuparea unei funcții sau a unei demnități; rival. — Contra1- + candidat.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACARLÍNGĂ s. f. (mar.) carlingă laterală, pe ambele părți ale carlingei centrale, ca piesă de consolidare. (< fr. contre-carlingue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACẤMP, contracâmpuri, s. n. (Cin.) Filmare efectuată dintr-un unghi opus celui precedent și simetric cu acesta. – După fr. contre-champ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACÂ'MP s. n. 1. (arhit.) pantă plană în mijlocul unei muluri. 2. (cinem.) încadrare corespunzătoare unui unghi de filmare opus celui folosit în cadrul precedent, utilizată la filmarea scenelor cu două personaje angajate în dialog. (după fr. contre-champ)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACẤMP s.n. 1. (Arhit.) Pantă plană în mijlocul unei muluri. 2. (Cinem.) Filmare efectuată dintr-un unghi opus celui precedent și simetric cu acesta. [După fr. contre-champ].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACẤMP, contracâmpuri, s. n. (Cin.) Filmare efectuată dintr-un unghi opus celui precedent și simetric cu acesta. — După fr. contre-champ.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACIVADIÉRĂ, contracivadiere, s. f. (Mar.) Pânză pătrată așezată sub bompres. [Pr.: -di-e-] – Din fr. contre-civadière.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACIVADIÉRĂ s. f. velă pătrată spre vârful bompresului, dedesubtul civadierei. (< fr. contre-civadière)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACIVADIÉRĂ s.f. (Mar.) Pânză pătrată așezată sub bompres, dedesubtul civadierei. [Pron. -di-e-. / cf. fr. contre-civadière].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACIVADIÉRĂ, contracivadiere, s. f. (Mar.) Pânză pătrată așezată sub bompres. [Pr.: -di-e-] — Din fr. contre-civadière.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contraconcépție s.f. (Termen și concept cunoscute publicului larg după dec. 1989) Contracepție ◊ „Un cabinet de contraconcepție a luat ființă la Brașov cu ajutorul Federației internaționale de planning familial.” R.l. 24 IV 91 p. 1. ◊ „Pentru multe femei, noțiunile de contraconcepție, educație sexuală sau planning familial au încă rezonanțe insolite.” Expres 39/94 p. 11 //din contra + concepție//
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACRONOMÉTRU s. n. (sport) cursă ~ = cursă care se cronometrează pentru fiecare concurent în parte. (după fr. /course/ contre la montre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACROȘÉT s. n. element rigid al unei proteze dentare parțial mobile, opus brațului mobil al unui croșet. (< contra1- + croșet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁCT, contracte, s. n. Acord încheiat, ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție. ◊ Contract de muncă = contract încheiat de un salariat cu o întreprindere sau cu o instituție, prin care cel dintâi se obligă să presteze în favoarea celei din urmă o anumită muncă în schimbul unui salariu. – Din fr. contrat, lat. contractus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁCT s. n. 1. convenție, înțelegere scrisă prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva. ♦ ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituție sau întreprindere cu muncitorii și funcționații respectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească prețul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ŭlui social = teorie raționalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții între oameni. 3. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător. (< lat. contractus, fr. contrat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁCT s.n. 1. Convenție (scrisă) prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva. ◊ Contract de muncă = înțelegere potrivit căreia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; contract colectiv (de muncă) = convenție scrisă încheiată de o instituție sau de o întreprindere cu muncitorii și funcționarii repectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului. 2. Contract social = teorie idealistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții prin care oamenii renunțau de bunăvoie la drepturile lor „naturale” în folosul unui organ suprem, care se obliga să le apere viața, securitatea și proprietatea. [Pl. -te, -turi. / < lat. contractus, cf. fr. contrat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contráct (contrácte), s. n. – Acord încheiat între două sau mai multe persoane. Lat. contractus (sec. XVIII), sau din fr. contrat, cu influența lui act.Der. contractual, adj., din fr.; contracta, vb. din fr. contracter; contractant, s. m., din fr.; contracciu, s. m. (concesionar), probabil prin intermediul tc. kontrato, cu suf. -çi; contractil, adj. (contractabil); contracțiune, s. f. (contractare); contractură, s. f. (contractare).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁCT (‹ germ., lat.) s. n. 1. (Dr.) Acord de voință între două sau mai multe persoane fizice sau juridice în scopul de a da naștere unor drepturi și obligații ori de a le transmite sau stinge; convenție. ◊ C. de muncă = c. încheiat de o persoană fizică cu o lată persoană fizică sau juridică prin care cea dintîi se obligă să presteze celei din urmă o anumită muncă muncă în schimbul unui salariu. ◊ C. economic = c. încheiat între două întreprinderi avînd ca obiect furnizarea de produse, executarea de lucrări sau prestarea de servicii. ◊ C. de autor = c. prin care un autor se obligă față de o instituție specializată în valorificarea dreptului de autor să cedeze, contra cost, drepturile de proprietate intelectuală în anumite condiții și pentru o perioadă limitată în timp. ◊ C. de căsătorie = act juridic al căsătoriei prin care se stabilesc, pe cale de tranzacție, raporturile patrimoniale dintre soți. 2. (FILOZ.) C. social = teorie care explică originea și natura statului pe baza unei convenții încheiate expres sau tacit între indivizii înșiși (Hobbes), între indivizi și și suveran (Locke), între fiecare individ și comunitate (Rousseau) și care constituie fundamentul ordinii civile.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*contráct n., pl. e (lat. contractus, fr. contrat). Învoĭală, convențiune. Hîrtia pe care e scrisă această învoĭală. Contract de căsătorie, convențiune care regulează raporturile de interes între soțĭ. – Pop. condrat (ngr. kondráton, scris kontr-, d. it. contratto).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁCT, contracte, s. n. Acord încheiat între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), din care decurg anumite drepturi și obligații; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție. ◊ Contract de muncă = contract încheiat de un salariat cu o întreprindere sau cu o instituție, prin care cel dintâi se obligă să presteze în favoarea celei din urmă o anumită muncă în schimbul unui salariu. ◊ (Fil.) Contract social = teorie care explică originea și natura statului pe baza unei convenții încheiate expres sau tacit între indivizii înșiși, între indivizi și suveran, între individ și comunitate. — Din fr. contrat, lat. contractus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACÚRBĂ, contracurbe, s. f. Curbă a unei șosele sau a unei linii de cale ferată, care urmează imediat după o altă curbă situată în același plan, dar cu concavitatea în sens contrar. – Din fr. contre-courbe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACÚRBĂ s. f. 1. curbă de șosea sau de cale ferată care urmează după o altă curbă, cu concavitatea în sens contrar. 2. (arhit.) curbă concavă care urmează uneia convexe la un arc în acoladă. (< fr. contre-courbe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACÚRBĂ s.f. Curbă concavă care urmează unei curbe convexe. [Cf. fr. contre-courbe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACÚRBĂ, contracurbe, s. f. Curbă a unei șosele sau a unei linii de cale ferată, care urmează imediat după o altă curbă situată în același plan, dar cu concavitatea în sens contrar. — Din fr. contre-courbe.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACURÉNT, contracurenți, s. m. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru a realiza o interacțiune de natură fizică sau chimică între cele două fluide. – Din fr. contre-courant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACURÉNT s. m. curent de apă, de aer etc. care se deplasează în sens opus. (< fr. contre-courant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACURÉNT ~ți m. fiz. chim. Curgere în sens opus; curent contrar. /<fr. contre-courant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACURÉNT s.n. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru realizarea unui schimb de căldură sau de substanțe între ele. [După fr. contre-courant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contracurént n. (fr. contre-courant). Curent contrar. V. anafor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACURÉNT, contracurenți, s. m. 1. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact, pentru a se înlesni o interacțiune de natură fizică sau chimică între ele. 2. Curent marin format prin înlocuirea maselor de ape deplasate de vânturile regulate cu ape din adâncime. — Din fr. contre-courant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contradáns n., pl. urĭ (fr. contredanse, d. engl. country-dance, adică „dansu regiuniĭ”. Engl. country e fr. contrée și it. contrada, regiune, d. lat. contra, ca germ. gegend d. gegen). Dans care se dansează mergînd (cadril saŭ lancier). Melodia acestuĭ dans. – Contradansu a fost introdus din Anglia în Francia supt Ludovic XIV.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contradeclarațiúne f. Declarațiune contrară celeĭ precedente.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contrademonstráție s.f. **1. Demonstrație care își propune să infirme o altă demonstrație ◊ „[...] nimeni nu a fost în stare să probeze că mostrele mele negative ar fi niște capodopere! Aștept, în continuare, contrademonstrația. I.B. 2 II 84 p. 5; v. și R.lit. 3 II 85 p. 24. **2. Manifestație organizată ca răspuns la o altă manifestație ◊ „În panoplia diversiunilor, tactica dublajului e vecină cu cea a contrademonstrațiilor, a mineriadelor, a tele-manipulării.” R.l. 1011 IV 93 p. 1 (din contra- + demonstrație; cf. it. contradimostrazione, engl. counter demonstrate – BD 1970; DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÍCȚIE, contradicții, s. f. 1. (Fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor (corelația de unitate, legatură, coexistență și luptă a laturilor, proprietăților și tendințelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces), constituind conținutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluției de la inferior la superior. ◊ Loc. adv. În contradicție cu... = în opoziție sau în dezacord cu... 2. Raport logic între două noțiuni, judecăți, concluzii care epuizează complet domeniul lor de referință și care se exclud reciproc. 3. Nepotrivire între idei sau fapte; contrazicere. ◊ Spirit de contradicție = tendință a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalți. – Din fr. contradiction, lat. contradictio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÍCȚIE s. f. 1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ♦ (log.) raport de ~ = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziție, în dezacord (cu)... 2. nepotrivire între idei sau fapte. (< fr. contradiction, lat. contradictio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÍCȚIE s.f. 1. Categorie filozofică care reflectă raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ◊ (Log.) Raport de contradicție = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție (cu...) = în opoziție, în dezacord (cu...) 2. Nepotrivire, contrazicere (între idei sau fapte). [Gen. -iei, var. contradicțiune s.f. / cf. lat. contradictio, fr. contradiction].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÍG, contradiguri, s. n. Dig de consolidare a digului principal. – Din fr. contre-digue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÍG s. n. dig provizoriu de consolidare a unui dig principal. (< fr. contre-digue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÍG s.n. Dig de consolidare a digului principal. [Cf. fr. contre-digue].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÍG, contradiguri, s. n. Dig de consolidare a digului principal. — Din fr. contre-digue.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADISTORSIÚNE s. f. (electr.; impr.) corecție a unei distorsiuni. (< contra1- + distorsiune)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADOMINÁNTĂ s. f. (muz.) supradominantă. (< contra1- + dominantă)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contradominantă (‹ contra* + dominantă*), în sistemul tonal, termen desemnând treapta a II-a și totodată funcția ei armonică (de „dominantă a dominantei”). Rameau, primul care a analizat funcțional această treaptă, o consideră ca având „double emploi” („dublă folosință”), dat fiind caracterul ei atât dominantic cât și subdominantic. În concepția dualistă (v. dualism) a lui Riemann și în cea polaristă (v. polarism) a lui Karg-Elert, c. este opusul simetric al dominantei (de ex. fa în do major și mi în la minor). Sin.: supratonică sau submediantă. Echiv. germ.: Wechseldominante.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEPOLÉT, contraepoleți, s. m. (Ieșit din uz) Epolet fără franjuri. [Pr.: -tra-e-] – Din fr. contre-épaulette.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEPOLÉT s. m. epolet fără franjuri care, în ținuta de vară, înlocuia un epolet complet. (< fr. contre- époulette)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEPOLÉT s.m. (Ieșit din uz) Epolet fără franjuri. [Cf. fr. contre-épaulette].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraepolét m. și n., pl. e (fr. contre-épaulette). Epolet simplu (fără cĭucurĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEPOLÉT, contraepoleți, s. m. (Ieșit din uz) Epolet fară franjuri. [Pr.: -tra-e-] — Din fr. contre-épaulette.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAETAMBÓU s. n. piesă care dublează etamboul spre interiorul navei. (< fr. contre-étambot)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAETAMBÓU s.n. (Mar.) Piesă care dublează etamboul spre interiorul navei spre a-l întări. [Cf. fr. contre-étambot].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAETRÁVĂ s. f. piesă a osaturii la navele din lemn care dublează fața interioară a etravei, pentru consolidare. (< fr. contre-étrave)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAETRÁVĂ s.f. (Mar.) Piesă de lemn care se aplică pe fața interioară a etravei la navele de lemn pentru consolidare. [Cf. fr. contre-étrave].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXÉMPLU s. n. exemplu pentru care un enunț, o regulă sunt în defect. (< fr. contre-exemple)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXPERTÍZĂ, contraexpertize, s. f. Expertiză cerută de partea nemulțumită și destinată să verifice o expertiză efectuată anterior. [Pr.: -tra-ex-] – Din fr. contre-expertise.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXPERTÍZĂ s. f. expertiză spre a verifica o expertiză anterioară. (< fr. contre-expertise)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXPERTÍZĂ ~e f. jur. Expertiză efectuată la cererea părții nemulțumite și destinată să verifice pe cea precedentă. /<fr. contre-expertise
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXPERTÍZĂ s.f. Expertiză făcută spre a verifica o expertiză anterioară. [Cf. fr. contre-expertise].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXPERTÍZĂ, contraexpertize, s. f. Expertiză cerută de partea nemulțumită și destinată să verifice o expertiză efectuată anterior. [Pr.: -tra-ex-] — Din fr. contre-expertise.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXPOZÍȚIE s. f. (muz.) secțiune facultativă a fugii, după expoziție (3), repetare a subiectului în tonalitatea principală, de către toate vocile, dar în altă ordine. (< contra1- + expoziție)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXTÉNSIE, contraextensii, s. f. (Med.) Aplicare a unei forțe egale, dar opuse forței extensiei asupra membrelor sau a unor părți ale corpului. [Pr.: -tra-ex-] – Din fr. contre-extension.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXTÉNSIE s. f. aplicare a unei forțe egale și opuse forței extensiei. (< fr. contre-extension)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXTÉNSIE s.f. (Med.) Aplicare a unei forțe egale și opuse forței extensiei asupra membrelor sau a unor părți ale corpului. [Var. contraextensiune s.f. / < fr. contre-extension].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAEXTÉNSIE, contraextensii, s. f. (Med.) Aplicare a unei forțe egale, dar opuse forței extensiei asupra membrelor sau a unor părți ale corpului. [Pr.: -tra- ex-] — Din fr. contre-extension.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRAFÁCE contrafác tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preț etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. — Contra1- + face (după fr. contrefaire).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÍȘĂ, contrafișe, s. f. Bară de lemn sau de metal folosită pentru transmiterea forțelor de la o piesă orizontală la una verticală (grindă și stâlp). – Din fr. contre-fiche.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÍȘĂ s. f. (constr.) bară de lemn sau de metal care transmite solicitările de la elementele orizontale la cele verticale. (< fr. contre-fiche)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÍȘĂ ~e f. (la poduri, tuneluri etc.) Bară de lemn sau de metal care transmite forțele de la elementele orizontale la cele verticale asigurând rigiditatea sistemului de contracție. /<fr. contre-fiche
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÍȘĂ s.f. Piesă de lemn sau de metal care asigură rigiditatea unui sistem de construcție. [Cf. fr. contre-fiche].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÍȘĂ, contrafișe, s. f. Bară de lemn sau de metal folosită pentru transmiterea forțelor de la o piesă orizontală la una verticală. — Din fr. contre-fiche.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÓC s. n. incendiu localizat într-o pădure pentru a împiedica, prin vidul creat, extinderea incendiului principal. (după fr. contre-feu)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrafúgă f., pl. ĭ (fr. contre-fugue). Fugă în care imitarea subĭectuluĭ se face pin [!] intervale asemenea și de aceĭașĭ valoare în sens invers.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGABIÉR, contragabieri, s. m. (Mar.) A treia velă pătrată începând de jos a unui gabier. [Pr.: -bi-er] – Din fr. contre-gabier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGABIÉR s. n. a treia velă pătrată deasupra gabierului unui velier. (< fr. contre-gabier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGABIÉR s.n. (Mar.) A treia velă pătrată începând de jos a unui velier, susținută de o verigă mobilă. [Pron. -bi-er. / cf. fr. contre-gabier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGABIÉR, contragabieri, s. m. (Mar.) A treia velă pătrată începând de jos a unui gabier. [Pr.: -bi-er] — Din fr. contre-gabier.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGALÓP s. n. mers în manej circular, când calul galopează pe piciorul stâng, în loc de cel drept, sau invers. (< fr. contre-galop)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGALÓP s.n. Galop fals. [< fr. contre-galop].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contragárdă f. (fr. contre-garde). Fort. Lucrare de fortificațiune făcută ca să apere altă lucrare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGREUTÁTE, contragreutăți, s. f. Greutate care servește într-un sistem tehnic la echilibrarea totală sau parțială a unei forțe fixe sau a unei greutăți în mișcare. [Pr.: -gre-u-] – Contra1- + greutate (după fr. contrepoids).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGREUTÁTE ~ăți f. Greutate folosită într-un sistem tehnic pentru echilibrarea unei forme sau a unei greutăți în mișcare. ~ de macara. [Sil. -gre-u-] /contra- + greutate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGREUTÁTE s.f. Greutate care echilibrează o altă greutate, care contrabalansează o forță contrară. [După fr. contrepoids].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contragreutáte f. (după fr. contre-poids). Greutate pusă ca să se opună alteĭ greutățĭ. Fig. Orĭ ce forță care servește să micșoreze efectu uneĭ forțe contrare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGREUTÁTE, contragreutăți, s. f. Greutate care servește într-un sistem tehnic la echilibrarea totală sau parțială a unei forțe fixe sau a unei greutăți în mișcare. [Pr.: -gre-u-] — Contra1- + greutate (după fr. contrepoids).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGRÍFĂ contragrife, s. f. Piesă metalică în formă de gheară, care, într-un aparat de luat vederi, imobilizează pelicula cinematografică în timpul expunerii. – Din fr. contre-griffe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGRÍFĂ s. f. gheară a aparatului de luat vederi care imobilizează pelicula în timpul expunerii. (< fr. contre-griffe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGRÍFĂ s.f. (Cinem.) Gheară a aparatului de luat vederi care imobilizează pelicula în timpul expunerii. [Cf. fr. contre-griffe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAGRÍFĂ, contragrife, s. f. Piesă metalică în formă de gheară, care, într-un aparat de luat vederi, imobilizează pelicula cinematografică în timpul expunerii. — Din fr. contre-griffe.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAHERMÍNĂ s. f. (herald.) blană la steme, reprezentând printr-un fond negru presărat cu codițe albe inversul herminei (2). (< fr. contre-hermine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAIMÁGINE s. f. (mat.) element al unei mulțimi care corespunde unui element dat dintr-o altă mulțime. (< fr. contre-image)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAIMÁGINE s.f. (Mat.) Element al unei mulțimi care corespunde unui element dat dintr-o altă mulțime; imagine reciprocă. [Cf. fr. contre-image].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINCÍZIE s. f. (med.) incizie a planurilor de înveliș la o distanță oarecare de o plagă operatorie, pentru introducerea tuburilor sau meșelor de drenaj. (< contra1- + incizie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁ, contraindic, vb. I. Tranz. (Rar) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicație contrară. [Pr.: -tra-in-] – Din fr. contre-indiquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁ vb. tr. a interzice ceva (unui bolnav); a da o indicație contrară. (< fr. contre-indiquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRAINDICÁ contraindíc tranz. 1) (unei persoane) A interzice ceva. 2) A da o indicație contrară. /<fr. contre-indiquer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁ vb. I. tr. (Liv.) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicație contrară. [< fr. contre-indiquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁ, contraindíc, vb. I. Tranz. (Rar) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicație contrară. — Din fr. contre-indiquer.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁT ~tă (~ți, ~te) (despre remedii, alimente etc.) Care este dăunător pentru sănătate; nociv. Medicament ~. [Sil. -tra-in-] /<fr. contre-indiqué
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Pr.: -tra-in-] – Din fr. contre-indication.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁȚIE s. f. situație (nedorită) în care aplicarea unei terapii provoacă prejudicii bolnavului. (< fr. contre-indication)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁȚIE ~i f. 1) Indicație contrară celei primite anterior. 2) med. Împrejurare care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Art. contraindicația; G.-D. contraindicației; Sil. -ți-e] /<fr. contre-indication
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁȚIE s.f. Situație specială în care administrarea unui medicament sau aplicarea unui tratament devine vătămătoare. [Gen. -iei, var. contraindicațiune s.f. / după fr. contre-indication].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. — Din fr. contre-indication.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINFORMÁȚIE, contrainformații, s. f. Serviciu de stat însărcinat cu urmărirea și combaterea spionajului; contraspionaj (2). – Contra1- + informații.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINFORMÁȚII s. f. pl. ansamblul activității desfășurate de organele specializate pentru descoperirea și prevenirea activității de informare și diversiune a inamicului. (< contra1- + informații)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINFORMÁȚII s. f. pl. Ansamblul activității desfășurate de serviciul de stat însărcinat cu urmărirea și combaterea spionajului; contraspionaj (2). — Contra1- + informații.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINSULÍNĂ s. f. hormon diabetogen al hipofizei. (< fr. contre-insuline)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINTEROGATÓRIU, contrainterogatorii, s. n. (Jur.) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. – Din fr. contre-interrogatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINTEROGATÓRIU s. n. interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. (< fr. contre-interrogatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINTEROGATÓRIU s.n. Interogatoriu luat martorilor pentru a verifica un interogatoriu anterior. [Pron. -tra-in...-riu. / cf. fr. contre-interrogatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contrainterogatóriu s.n. Interogatoriu luat pentru a se verifica un interogatoriu anterior ◊ „În cursul contrainterogatoriului [...] el s-a dovedit mai puțin categoric.” Sc. 12 III 64 p. 6; v. și 18 V 61 p. 6 (cf. fr. contre-interrogatoire; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135; DN3; DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAINTEROGATÓRIU, contrainterogatorii, s. n. (Jur.) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. — Din fr. contre-interrogatoire.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRALOVITÚRĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă în timpul apărării, executată de forțe militare importante, cu scopul nimicirii inamicului și al restabilirii apărării. – Contra1- + lovitură (după fr. contrecoup).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRALOVITÚRĂ s. f. ripostă ofensivă în cadrul apărării, executată de o mare unitate operativă pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare. (după fr. contre-coup)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRALOVITÚRĂ ~i f. mil. Respingere a ofensivei inamicului pentru restabilirea pozițiilor inițiale. /contra- + lovitură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRALOVITÚRĂ s.f. (Mil.) Lovitură de răspuns în timpul apărării făcută cu forțe mari, pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare. [< contra + lovitură, după fr. contre-coup].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contralovitúră f. (după fr. contre-coup). Repercusiunea unuĭ corp asupra altuĭa. Fig. Eveniment care e rezultatu altuĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRALOVITÚRĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă executată de forțe militare importante, cu scopul nimicirii inamicului și al restabilirii apărării. — Contra1- + lovitură (după fr. contrecoup).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contralto (cuv. it., ‹ contra* + alto*; fr. haute-contre) 1. Vocea (1) feminină cea mai gravă cu o extensie ce merge de la mi la sol2. Diferența față de mezzosoprană* este incertă și ține mai mult de timbru* decât de registru (1). Folosită în lit. de oratorii* (Händel) și operă* (Verdi, Wagner, R. Strauss etc.). Denumirea derivă din divizarea tenorului (2) în altus și bassus în sec. 15, o dată cu trecerea de la polif. pe 3 la cea pe 4 voci (2); era cea mai înaltă voce bărbătească, cântată în falset*. V. alto. 2. Flaut c., variantă a flautului*, corespunzătoare registrului vocii de c. 3. Instr. de coarde din familia violinei* construit de J.B. Vuillaume (1855). Nu s-a impus.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRALUMÍNĂ s.f. Contre-jour. [< contra + lumină, după it. contraluce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra1- + maistru (după fr. contremaître).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÁISTRU s.m. 1. Șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (În trecut) Grad de subofițer în marină; persoană care avea acest grad. [Var. contramaestru s.m. / după fr. contre-maître].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. — Contra1- + maistru (după fr. contremaître).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contramandéz v. tr. (fr. contre-mander, d. contre, contra, și mander, a porunci. V. mandez). Revoc un ordin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMANÉVRĂ s. f. manevră opusă alteia. (< fr. contre-manoeuvre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMANIFÉST s. n. manifest opus altui manifest. (< contra1- + manifest)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contramanifést s.n. Manifest opus altui manifest ◊ „Persoane necunoscute au difuzat în București un mare număr de contramanifeste [...] prin care se solicita boicotarea mitingului CDR din 14 iunie.” ◊ „22” 26/95 p. 5; v. și R.l. 20 VI 95 p. 3 //din contra- + manifest//
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMANIFESTÁ vb. intr. a face o contramanifestație. (< fr. contre-manifester)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMANIFESTÁNT, -Ă s. m. f. cel care participă la o contramanifestație. (< fr. contre-manifestant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMANIFESTÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care participă la o contramanifestație. [Cf. fr. contre-manifestant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMANIFESTÁȚIE s. f. manifestație care se opune alteia. (< fr. contre-manifestation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMANIFESTÁȚIE s.f. Manifestație care se opune alteia. [Gen. -iei. / cf. fr. contre-manifestation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contramanifestáție s.f. Manifestație care se opune altei manifestații ◊ „A fost o cumplită dezamăgire pentru noi contramanifestația din 29 ianuarie 1990.” Mesager 612 IV 90 p. 3 (cf. fr. contre-manifestation; DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMANIVÉLĂ s. f. manivelă legată rigid cu un capăt de butonul motor al roților motoare ale unei locomotive, iar cu celălalt de bara de comandă a culisei. (< fr. contre-manivelle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*contramárcă f., pl. ărcĭ (fr. contre-marque). A doŭa marcă pusă unuĭ pachet de marfă saŭ alt-ceva. Bilet liberat la teatru (ca să poată intra ĭar) celor care ĭese [!] pe cîte-va momente.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMARÉE s. f. maree care urcă în direcția opusă direcției obișnuite a unei maree. (< fr. contre-marée)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*contramaréĭe f., pl. (fr. contre-marée). Mareĭe a căreĭ direcțiune e opusă mareiĭ ordinare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contramárș n., pl. urĭ (fr. contre-marche). Arm. Marș militar în direcțiune opusă orĭ contrar altuĭ marș făcut orĭ proĭectat. Evoluțiunea uneĭ coloane care-șĭ schimbă frontu orĭ a unuĭ bastiment care-șĭ schimbă direcțiunea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMĂSÚRĂ, contramăsuri, s. f. Măsură luată pentru a contracara efectele altei măsuri. – Contra1- + măsură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMĂSÚRĂ s. f. măsură pentru a contracara efectele altei măsuri. (< fr. contre-mesure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMĂSÚRĂ s.f. Măsură luată împotriva alteia. [Cf. fr. contre-mesure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMĂSÚRĂ, contramăsuri, s. f. Măsură luată pentru a contracara efectele altei măsuri. — Contra1- + măsură.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMINÁ vb. tr. 1. (mil.) a instala contramine. 2. (fig.) a para o acțiune secretă, efectele unei intrigi. (< fr. contre-miner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÍNĂ, contramine, s. f. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și de a distruge minele puse de inamic. – Din fr. contre-mine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÍNĂ s. f. lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge o mină pusă de inamic. (< fr. contre-mine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÍNĂ ~e f. mil. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge minele. /<fr. contre-mine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÍNĂ s.f. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge o mină pusă de inamic. [Cf. fr. contre-mine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contramínă f. (fr. contre-mine). Lucrare subterană p. descoperirea uneĭ mine a inamiculuĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÍNĂ, contramine, s. f. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și de a distruge minele puse de inamic. — Din fr. contre-mine.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraminéz v. tr. (fr. contre-miner). Fac o contramină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÍTING s. n. miting care se opune altuia. (< contra1- + miting)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contramíting s.n. Miting organizat împotriva altui miting ◊ „[...] televiziunea [...] a prezentat mitingul de la Iași al F.S.N. drept un contramiting. Ad. 8 V 90 p. 1 (cf. fr. contre-meeting; DMC 1968)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOCTÁVĂ, contraoctave, s. f. Cea mai gravă și mai profundă dintre octave. [Pr.: -tra-oc-] – Din fr. contre-octave.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

contraoctavă, cele șapte sunete grave din scara generală, în teoria germ. Abrev.: contra. V. octavă (3).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOCTÁVĂ, contraoctave, s. f. Cea mai gravă și mai profundă dintre octave. [Pr.: -tra-oc-] — Din fr. contre-octave.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOFENSÍVĂ, contraofensive, s. f. Trecere de la apărare la ofensiva de mari proporții, cu forțele unuia sau ale mai multor fronturi, în scopul stăvilirii inamicului aflat până atunci în ofensivă. [Pr.: -tra-o-] – Din fr. contre-offensive.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOFENSÍVĂ s. f. trecere de la apărare la ofensivă. (< fr. contre-offensive)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOFENSÍVĂ ~e f. Trecere de la apărare la ofensivă în scopul nimicirii inamicului aflat până atunci în ofensivă. [G.-D. contraofensivei] /<fr. contre-offensive
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOFENSÍVĂ s.f. (Mil.) Acțiune ofensivă de mare amploare contra unui inamic care se afla până atunci în ofensivă. [Cf. fr. contre-offensive].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOFENSÍVĂ, contraofensive, s. f. Trecere de la apărare la ofensiva de mari proporții, cu forțele unuia sau ale mai multor fronturi, în scopul stăvilirii inamicului aflat în ofensivă. [Pr.: -tra-o-] — Din fr. contre-offensive.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOFÉRTĂ, contraoferte, s. f. Ofertă (1) diferită sau opusă altei oferte. – Contra1- + ofertă (după fr. contre-offre).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOFÉRTĂ s.f. Ofertă diferită de o alta, adesea opusă. [Cf. it. controfferta, fr. contre-offre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOFÉRTĂ, contraoferte, s. f. Ofertă (1) diferită sau opusă altei oferte. – Contra1- + ofertă (după fr. contre-offre).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] – Contra1- + ordin (după fr. contre-ordre).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÓRDIN s. n. ordin care revocă un alt ordin anterior. (< fr. contre-ordre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÓRDIN ~e n. Ordin prin care se anulează un ordin dat anterior. [Sil. -tra-or-] /contra- + ordin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÓRDIN s.n. Ordin care revocă un alt ordin anterior. [< contra- + ordin, după fr. contrordre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraórdin n. (fr. contre-ordre). Ordin care revoacă [!] alt ordin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] Contra1- + ordin (după fr. contre-ordre).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOTRÁVĂ, contraotrăvuri, s. f. Antidot. [Pr.: -tra-o-] – Contra1 + otravă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOTRÁVĂ ~ăvuri f. med. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi; antidot. [Sil. -tra-o-] /contra- + otravă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOTRÁVĂ s.f. Antidot. [< contra- + otravă, după fr. contrepoison].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAOTRÁVĂ, contraotrăvuri, s. f. Antidot. — Contra1- + otravă.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÁGINĂ, contrapagini, s. f. A doua față a unei foi scrise sau imprimate. – Contra1- + pagină.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÁGINĂ s. f. a doua față a unei foi scrise sau tipărite. (< contra1- + pagină)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÁGINĂ ~i f. A doua față a unei foi de hârtie (scrise); verso. /contra- + pagină
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÁGINĂ s.f. A doua față a unei foi scrise sau tipărite. [< contra- + pagină].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÁGINĂ, contrapagini, s. f. A doua față a unei foi scrise sau imprimate. — Contra1- + pagină.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÁNTĂ ~e f. Pantă opusă unei pante date. /<fr. contre-pente
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÁNTĂ s.f. Pantă opusă altei pante. [< contra- + pantă, cf. fr. contre-pente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contrapárte s.f. Compensare ◊ „Sistemul acesta de sponsorizare există. Sponsorizare firească și fără contraparte.” ◊ „22” 38/93 p. 8 (din contra + parte; cf. fr. contrepartie)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPARTÍDĂ s.f. Dublura unui registru, ținută pentru verificare. [Cf. fr. contre-partie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrapartídă f. (fr. contre-partie). Muz. Partidă opusă alteĭa. Com. Exemplar duplu [!] al unuĭ registru ca să verificĭ alt registru. A susținea [!] contrapartida, a lucra contra altuĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contrapartidă f. 1. exemplarul dublu al unui registru ce servă de verificare; 2. proiect, sistemă contrară; 3. parte de muzică opusă alteia.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPARTÍU s. n. matriță preparată prin galvanoplastie de pe un clișeu sau de pe un obiect, în vederea reproducerii și multiplicării clișeului sau a obiectului. (< contra1- + partiu)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPILÁSTRU s. m. pilastru alipit altuia. (< fr. contre-pilastre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPILÁSTRU s.m. (Constr.) Pilastru alipit altuia. [Cf. fr. contre-pilastre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPIULÍȚĂ, contrapiulițe, s. f. Piuliță suplimentară care se strânge peste o altă piuliță în vederea asigurării împotriva desfacerii îmbinărilor. [Pr.: -pi-u-] – Contra1 + piuliță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPIULÍȚĂ ~e f. Piuliță de siguranță, înșurubată peste piulița de bază pentru a împiedica deșurubarea acesteia. [Sil. -pi-u-] /contra- + piuliță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPIULÍȚĂ, contrapiulițe, s. f. Piuliță suplimentară care se strânge peste o altă piuliță în vederea asigurării împotriva desfacerii îmbinărilor. [Pr.: -pi-u-] — Contra1- + piuliță.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLACÁJ, contraplacaje, s. n. Placă formată din mai multe foi subțiri din lemn, suprapuse și lipite între ele, cu fibrele lemnului în sens contrar. ♦ Placaj. – Din fr. contre-placage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLACÁJ s. n. placă din mai multe foi subțiri de lemn suprapuse și lipite între ele cu fibrele lemnului în sens contrar. (< fr. contre-placage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLÁCAJ ~e n. Placă confecționată din mai multe foi de furnir suprapuse, lipite sub presiune și folosită în industria mobilei. /<fr. contre-placage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLACÁJ s.n. Placă formată din mai multe foi subțiri de lemn suprapuse și lipite între ele cu fibrele lemnului în sens contrar. [Cf. fr. contre-placage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLACÁJ, contraplacaje, s. n. Placă formată din mai multe foi subțiri din lemn, suprapuse și lipite între ele, cu fibrele lemnului în sens contrar. ♦ Placaj. – Din fr. contre-placage.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLÁN, contraplanuri, s. n. Procedeu de montaj constând în alternarea cadrelor filmate cu aparatul așezat în unghiuri de filmare opuse. – Din fr. contre-plan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLÁN s. n. procedeu de montaj în alternarea cadrelor filmate cu aparatul așezat în unghiuri de filmare opuse. (< fr. contre-plan)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLÁN s.n. (Cinem.) Procedeu de montaj constând în alternarea cadrelor filmate cu aparatul așezat în unghiuri de filmare opuse. [Cf. fr. contre-plan].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLÁN, contraplanuri, s. n. Procedeu de montaj constând în alternarea cadrelor filmate cu aparatul așezat în unghiuri de filmare opuse. — Din fr. contre-plan.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLONJÉU, contraplonjeuri, s. n. (Cin.) Filmare dirijată de jos în sus, care dă impresia de forță, de înălțare. – Din fr. contre-plongée.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLONJÉU s. n. filmare dirijată de jos în sus, care creează un sentiment de forță, de înălțare. (< fr. contre-plongée)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLONJÉU s.n. (Cinem.) Filmare dirijată de jos în sus, care creează un sentiment de forță, de înălțare. [< fr. contre-plongée].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPLONJÉU, contraplonjeuri, s. n. (Cin.) Filmare dirijată de jos în sus, care dă impresia de forță, de înălțare. — Din fr. contre-plongée.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÓNDERE, contraponderi, s. f. Ceea ce echilibrează, contrabalansează sau neutralizează o forță, o acțiune etc. – Contra1 + pondere (după fr. contrepoids).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÓNDERE ~i f. Mărime menită să restabilească un echilibru sau să neutralizeze o forță. /contra- + pondere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÓNDERE s.f. Ceea ce face să se echilibreze, să se neutralizeze, să se contrabalanseze o acțiune, o forță etc. [< contra- + pondere, după fr. contrepoids].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÓNDERE, contraponderi, s. f. Ceea ce echilibrează, contrabalansează sau neutralizează o forță, o acțiune etc. — Contra1- + pondere (după fr. contrepoids).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPOZÍȚIE, contrapoziții, s. f. Poziție contrară celei prezentate; opoziție. – Contra1 + poziție.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPOZÍȚIE, contrapoziții, s. f. Poziție contrară celei prezentate; opoziție. — Contra1- + poziție.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPREGĂTÍRE, contrapregătiri, s. f. Lovitură dată grupării principale a inamicului, cu ajutorul artileriei, aviației și al rachetelor, înainte de începerea ofensivei inamicului și în scopul zădărnicirii acesteia. – Contra1 + pregătire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPREGĂTÍRE s. f. acțiune puternică de foc executată în apărare cu artileria, aviația etc. asupra inamicului înainte de începerea ofensivei acestuia. (după fr. contre-préparation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPREGĂTÍRE s.f. (Mil.) Lovitură dată grupării principale a inamicului cu ajutorul artileriei, al aviației și al rachetelor înainte de începerea ofensivei acestuia și pentru zădărnicirea ei. [< contra- + pregătire, după fr. contre-préparation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPREGĂTÍRE, contrapregătiri, s. f. Lovitură dată grupării principale a inamicului, cu ajutorul artileriei, aviației și al rachetelor, înainte de începerea ofensivei acestuia, în scopul zădărnicirii ei. — Contra1- + pregătire.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRESIÚNE, contrapresiuni, s. f. Presiune care se opune acțiunii normale a aburului asupra pistonului unei mașini. [Pr.: -si-u-] – Contra1- + presiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRESIÚNE s. f. presiune exercitată de fluidul motor pe fața activă a pistonului unei mașini în timpul cursei de evacuare. (< fr. contre-pression)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRESIÚNE s.f. Presiune care se opune acțiunii normale a aburului asupra pistonului unei mașini. [Cf. fr. contre-pression].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRESIÚNE, contrapresiuni, s. f. Presiune care se opune acțiunii normale a aburului asupra pistonului unei mașini. [Pr.: -si-u-] Contra1- + presiune.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRÓBĂ, contraprobe, s. f. Probă suplimentară, efectuată atunci când o probă de încercare nu dă rezultate concludente. – Contra1 + probă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRÓBĂ s. f. probă pentru a verifica o alta, care nu a dat rezultatele concludente. (după fr. contre-épreuve)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRÓBĂ s.f. Probă suplimentară folosită atunci când o probă de încercare nu dă rezultate concludente. [< contra + probă, după fr. contre-épreuve].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrapróbă f., pl. e (după fr. contre-épreuve). Probă care se scoate după o stampă tipărită de curînd saŭ după un desemn [!] cu creĭonu. Într´o adunare, votare a doua oară p. a verifica prima votare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRÓBĂ, contraprobe, s. f. Probă suplimentară, efectuată atunci când o probă anterioară nu dă rezultate concludente. — Contra1- + probă.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPROCEDÉU s. n. (sport) acțiune tehnică ca ripostă la (contra)atacul adversarului. (< contra1- + procedeu)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPROCLAMÁȚIE s. f. proclamație care se opune altei proclamații. (< contra1- + proclamație)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRODUCTÍV, -Ă adj. neproductiv. ◊ (fig.) dăunător. (< contra1- + productiv)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPRODUCTÍV, -Ă, contraproductivi, -e, adj. Care este neproductiv. ♦ Fig. Care este dăunător; primejdios. — Contra1- + productiv.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraproĭéct n., pl. e (fr. contre-projet). Proĭect contrar altuĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPROPAGÁNDĂ s. f. propagandă care tinde să anuleze efectele unei alte propagande. (< fr. contre-propagande)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. – Contra1 + propunere (după fr. contreproposition).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPROPÚNERE s. f. propunere în opoziție cu alta. (după fr. contre-proposition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPROPÚNERE s.f. Propunere făcută în opoziție cu altă propunere. [< contra- + propunere, după fr. contre-proposition].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrapropúnere f. (după fr. contre-proposition). Propunere contrară alteĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. — Contra1- + propunere (după fr. contreproposition).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contrapunct (‹ lat. punctus contra punctum, „punct contra punct”, adică „notă contra notă”), denumire dată tehnicii de combinare a mai multor linii melodice concomitente. Termenul se întâlnește pentru prima oară în scrierile teoreticienilor din sec. 13-14 (J. de Garlandia, Ph. de Vitry, J. de Muris), dar existența acestei practici este semnalată încă din sec. 10, în tratatul lui Hucbald Musica enchiriadis. Apariția c. a avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării muzicii culte europ., care, păstrând făgașul ancestral al monodiei*, a cucerit un nou limbaj bazat pe simultaneitatea sunetelor (polifonie*) și s-a angajat pe drumul unei complexități crescânde, unice în evoluția acestei arte. Trecerea din stadiul monodic în cel polif. s-a produs datorită mai multor factori, proprii muzicii europ. Dintre aceștia, un rol însemnat l-au avut diatonismul* și sistemul modal heptacordic (v. mod), cu raporturi consonante* și disonante între sunete, care au permis suprapunerea acestora în baza unui riguros control vertical. Un alt factor l-a constituit notația muzicală*, care prin fixarea exactă a înălțimii și a duratei (I, 1) sunetelor a creat posibilitatea stabilirii unor reguli precise de organizare a structurii polif. Regulile c., privind pe de o parte elementul orizontal, al desfășurării liniilor melodice, iar pe de altă parte sistemul vertical, al compatibilității sunetelor simultane, s-au cristalizat în cursul unui proces lent, care a durat în jur de jumătate de mil. (sec. 10-15), trecând prin epocile stilistice Ars antiqua*, Ars nova* și școala neerlandeză*, pentru a atinge o primă culminație în epoca Renașterii*. Dezvoltarera tehnicii c. s-a realizat pe mai multe planuri. Astfel, numărul vocilor (2), limitat la două în prima perioadă, s-a mărit treptat ajungând în timpul Renașterii, la 4, 8, 12 și chiar mai multe voci. Suprapunerea, simplă la început, de notă contra notă, s-a îmbogățit, consecutiv apariției muzicii mensurale (v. musica mensurabilis); notație (III), cu cele mai variate combinații de durate* și grupări ritmice. Mișcarea (1) vocilor a câștigat în suplețe și independență prin introducerea, pe lângă mersul paralel* (organum*, gymel*, fauxbourdon*) a mersului contrar* (discantus*) sau oblic (organum înflorit). Construcția polif., subordonată multă vreme unor melodii greg. (v. gregoriană, muzică) care îi serveau drept bază (vox* principalis, tenor (3), cantus firmus*) a ajuns cu timpul să fie creată în întregime de compozitor. Trecerea materialului melodic de la o voce la alta cu ajutorul procedeelor de imitație* a contribuit apoi, datorită repetărilor, în omogenizarea țesăturii polif. și, în același timp, la promovarea principiului tematismului. Una dintre cele mai importante probleme ale consolidării tehnicii c. a fost însă cea a raporturilor verticale, sau mai precis a a tratării disonanțelor. Stabilindu-se ca puncte de sprijin ale structurii polif. intervalele armonice consonante, la început numai cele perfecte apoi și cele imperfecte – prin suprapunerea cărora, odată cu creșterea numărului de voci au luat naștere acordurile* – s-au creat multiple posibilități de utilizare a disonanțelor în strânsă corelație cu acestea. Perfecționarea continuă a c. a constat, pe de o parte, în îmbogățirea sonorității vertical-armonice și pe de alta, în sporirea severității tratării disonanțelor, ambele atribute atingându-și apogeul prin stilul lui Palestrina. O a doua culminație a artei polif. apare în epoca barocului*, reprezentată prin stilul lui J.S. Bach. Față de c. Renașterii care avea un caracter vocal și se desfășura într-un cadru modal diatonic*, cu preponderența factorului liniar și cu o verticalitate intervalică, c. barocului are un caracter instr. și se desfășoară într-un cadru tonal funcțional (v. tonalitate; funcție), iar factorul orizontal melodic este subordonat celui vertical acordic, exprimat prin basul cifrat*. C. vocal al Renașterii și cel instr. al barocului reprezintă două tehnici care stau la baza dezvoltării c. stilurilor* ulterioare. Dintre acestea, clasicismul* și romantismul*, tributare cadrului tonal funcțional, preiau mai ales moștenirea c. barocului, în timp ce c. sec. 20, eliberat de constrângerea tonală, are afinități mai mult cu liniarismul* modal renascentist. Serialismul* dodecafonic descoperă noi valențe ale c., prin suprapunerea planurilor sonore după criterii proprii sistemului, făcând abstracție de controlul vertical armonic tradițional. Din punct de vedere didactic, disciplina c., nediferențiată încă din cadrul general al tehnicii compoziției în tratatele Renașterii (Tinctoris, Zarlino, Vicentino), este delimitată abia în sec. 18, prin separarea ei de armonie. Tratatul fundamental al disciplinei îl constituie Gradus ad Parnassum de J.J. Fux (1725), în care este preconizat stilul de bază și metoda de lucru, stilul fiind cel palestrinian, iar metoda cea a speciilor (specia I, notă contra notă; specia a II-a, două note contra o notă; specia a III-a, patru note contra o notă; specia a IV-a, c. sincopat; specia a V-a, c. înflorit). Tratatele următoare adoptă și ele metoda speciilor, cu deosebirea însă că unele pornesc, ca și Fux, de la stilul palestrinian (Bellermann, Cherubini), iar altele de la cel bachian (Richert, Jadassohn, Riemann). Disciplina c. tratează pe rând c. la 2 voci, la 3 voci, la 4 voci și la mai multe voci. Principalele ei capitole sunt: c. cu cantus firmus, c. cu linii melodice înflorite, c. imitativ și c. răsturnabil*. În urma numeroaselor critici aduse aridității metodei speciilor pe de o parte, precum și în baza achizițiilor muzicologiei* contemporane privind esența fenomenului polif. pe de alta, în pedagogia c. și-au făcut loc în ultimul timp o serie de tendințe înnoitoare. Ele se orientează în general în următoarele direcții: 1) studierea separată a c. vocal la Renașterii și a c. instr. al barocului, cu două modalități tehnice diferite; 2) începerea studiului c. prin cel al melodiei*, principala componentă a acestuia; 3) însușirea tratării disonanțelor pe baza funcției lor melodice și armonice, cu abandonarea metodei speciilor.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÚNE, contrapún, vb. III. Tranz. (Rar) A opune. – Contra1- + pune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRAPÚNE contrapún tranz. (ființe, lucruri, acțiuni etc.) A pune față în față (pentru a evidenția deosebirea dintre ele, pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a opune. /contra- + a pune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPÚNE, contrapún, vb. III. Tranz. (Rar) A opune. — Contra1- + pune.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare din termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. ♦ noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui inițial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziții ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contrár adj. m., pl. contrári; f. sg. contráră, pl. contráre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁR2 prep. Contra; împotriva. /<fr. contraire, lat. contrarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁR, -Ă adj. Opus; potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) aflate în raport de contrarietate. ♦ (s.n.) Ceea ce este opus, potrivnic. // adv. împotriva, în contra; neconform cu... [Var. contrariu, -ie adj. / < lat. contrarius, cf. fr. contraire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contrár s. n., pl. contrárii; adj. m., pl. contrari, f. contrară, pl. contrare
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrár, -ă și contráriŭ, -ie adj. (lat. contrarius). Opus, în potrivă [!]: albu e contrar negruluĭ. Vătămător: seceta e contrară semănăturilor. Defavorabil: vînt contrar. Adv. În mod contrar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contrár1 (opus) adj. m., pl. contrári; f. contráră, pl. contráre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contrar a. 1. care e contra sau în opozițiune cu altul: ziua și noaptea sunt contrare; 2. nefavorabil: climă contrară sănătății.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = două noțiuni al căror obiect poate face parte cel mult din sfera uneia, dar poate lipsi din sfera ambelor. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3. S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare dintre termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] — Din fr. contraire, lat. contrarius.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREÁCȚIE s. f. 1. reintroducere, în opoziție de fază la intrarea unui montaj electronic, a unei părți din semnal prelevată la ieșire. 2. (fot.) reacție negativă. (< fr. contre-réaction)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1- + recepție (După fr. contre-réception).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRARECÉPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRARECÉPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. — Contra1- + recepție (după fr. contre-réception).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s. f. Acțiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva reformaților și a reformei religioase. – Fr. contre-réforme.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s. f. Mișcare inițiată în sec. XVI de Biserica catolică împotriva reformaților și a reformei religioase. – Din fr. contre-réforme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREFÓRMĂ s. f. mișcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei. (< fr. contre-réforme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREFÓRMĂ s.f. Mișcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei și partizanilor acesteia. [Cf. fr. contre-réforme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREFÓRMĂ s. f. Mișcare inițiată împotriva Reformei în sec. XVI de Biserica catolică și sprijinită de unele monarhii din Europa Occidentală și Centrală. — Din fr. contre-réforme.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREVÍZIE s. f. 1. control suplimentar după controlul obișnuit. 2. a doua revizie a unei tipărituri, în coală. (< fr. contre-révision)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREVÍZIE s.f. (Poligr.) A doua revizie a unei tipărituri, făcută în coală. [Cf. fr. contre-révision].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREVOLÚȚIE, contrarevoluții, s. f. Acțiune organizată, de forțele înlăturate de la putere, cu scopul restaurării vechii puteri. – Din fr. contre-révolution, rus. kontrrevoliuțiia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREVOLÚȚIE s. f. mișcare organizată, reacționară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluție, în scopul restaurării vechii puteri de stat. (< fr. contre-révolution)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREVOLÚȚIE s.f. Luptă împotriva unei mișcări revoluționare, a unei revoluții. [După fr. contre-révolution, rus. kontrrevoliuțiia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREVOLÚȚIE, contrarevoluții, s. f. Mișcare politică și socială care vizează distrugerea, anularea rezultatelor unei revoluții. — Din fr. contre- révolution, rus. kontrrevoliuțiia.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă, contrarevoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la contrarevoluție, care aparține contrarevoluției. 2. S. m. și f. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționnâĭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: În original, cuv. rus. transcris cu aproximație: kontrerevoliuționer. - LauraGellner

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al contrarevoluției. (< fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevoliuționer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. Care este împotriva revoluției. // s.m. și f. Partizan, adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Cf. fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrarevoluționár, -ă adj. și s. (fr. contre-révolutionnaire). Agent, partizan al uneĭ contrarevoluțiunĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă, contrarevoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la contrarevoluție, care aparține contrarevoluției. 2. S. m. și f. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționnâĭ.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: În original, cuv. rus. transcris cu aproximație: kontrerevoliuționer. - LauraGellner

*contrarevoluțiúne f. (fr. contre-révolution). Revoluțiune făcută contra alteĭa. – Și -úție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contrarietate f. 1. opozițiune între lucruri contrare: contrarietatea gusturilor; 2. ceea ce contrariază și efectul său: piedică, ciudă, necaz.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRARIPÓSTĂ s. f. (sport) contraatac. (< fr. contre-riposte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRARIPÓSTĂ s.f. (Sport) Contraatac. [< fr. contre-riposte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRARÓND s. n. a doua inspecție, care se face noaptea, posturilor de pază, santinelelor. (< contra1- + rond)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁS, -Ă, contrași, -se, adj. (Lingv.; despre două vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – V. contrage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁS, -Ă, contrași, -se, adj. (Lingv.; despre două vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). — V. contrage.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASĂGEÁTĂ, contrasăgeți, s. f. Deplasare pe verticală, opusă sensului de acțiune a forțelor, care se dă diferitelor porțiuni ale unui element de construcție pentru a reduce sau a anula sageata elastică ce apare din cauza încărcărilor. – Contra1 + săgeată.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASĂGEÁTĂ s. f. deplasare pe verticală, opusă sensului forțelor, care se dă diferitelor porțiuni de construcție. (< contra1- + săgeată)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASĂGEÁTĂ s.f. (Constr.) Deplasare pe verticală, opusă sensului de acțiune a forțelor, care se dă diferitelor porțiuni de construcție. [< contra- + săgeată].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASĂGEÁTĂ, contrasăgeți, s. f. Deplasare pe verticală, opusă sensului de acțiune a forțelor, care se dă diferitelor porțiuni ale unui element de construcție pentru a reduce sau a anula săgeata elastică ce apare din cauza încărcărilor. — Contra1- + săgeată.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraschímb n., pl. urĭ (după fr. contre-échange). Com. Schimb reciproc de mărfurĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASEMNÁ, contrasemnez, vb. I. Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. – Contra1- + semna (după fr. contresigner).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRASEMNÁ ~éz tranz. (acte, documente) A semna după o persoană mai înaltă în grad. /contra- + a semna
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASEMNÁ vb. I. tr. A semna un act alături de cel de la care emană. [< contra- + semna, după fr. contresigner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASEMNÁ, contrasemnez, vb. I. Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. — Contra1- + semna (după fr. contresigner).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASEMNATÁR, -Ă, contrasemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care contrasemnează. – Contra1- + semnatar (după fr. contresignataire).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASEMNATÁR, -Ă, contrasemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care contrasemnează. — Contra1- + semnatar (după fr. contresignataire).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătura pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. – Contra1 + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASEMNĂTÚRĂ ~i f. Semnătură pusă pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. /contra + semnătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. — Contra1 + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASERVÍ, contraservesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A deservi1. – Contra1- + servi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASERVÍ, contraservesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A deservi1. — Contra1- + servi.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASERVÍCIU, contraservicii, s. n. 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu. 2. (Rar) Deserviciu. – Contra1- + serviciu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASERVÍCIU s. n. 1. serviciu (4) în schimbul altui serviciu. 2. deserviciu. (< contra1- + serviciu)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASERVÍCIU, contraservicii, s. n. 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu. 2. (Rar) Deserviciu. — Contra1- + serviciu.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASPIÓN, -OÁNĂ s. m. f. cel care face contraspionaj. (< contra1- + spion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASPIONÁJ s. n. 1. Activitate de urmărire și de contracarare a actelor de spionaj și de descoperire și prindere a spionilor. 2. Serviciu special care desfășoară activitatea de contraspionaj. [Pr.: -spi-o-] – Contra1- + spionaj (după fr. contre-espionnage).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASPIONÁJ s. n. serviciu special însărcinat cu urmărirea și combaterea acțiunilor spionilor. ◊ activitatea acestuia. (după fr. contre-espionage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASPIONÁJ ~e n. 1) Activitate de urmărire și de contracarare a actelor de spionaj. 2) Organ al securității statului, însărcinat cu combaterea spionajului. [Sil. -spi-o-] /contra- + spionaj
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASPIONÁJ s.n. Serviciu special însărcinat cu urmărirea și combaterea acțiunilor spionilor. [Cf. fr. contre-espionnage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASPIONÁJ, contraspionaje, s. n. 1. Activitate de urmărire și de contracarare a actelor de spionaj și de descoperire și prindere a spionilor. 2. Serviciu special care desfășoară activitatea de contraspionaj (1). [Pr.: -spi-o-] — Contra1- + spionaj (după fr. contre-espionnage).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASTÁLIE s. f. valoarea penalizării aplicate de armator navlositorului pentru depășirea timpului de încărcare-descărcare stipulat în contract. (< contra1- + stalie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrastéz v. intr. (fr. contraster, it. contrastare, d. lat. contra și stare, a sta contra). Îs în contrast: avariția acestuĭa contrastează cu prodigalitatea aceluĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – Cf. fr. contre-sujet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASUBIÉCT s. n. melodic care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. (după fr. contre-sujet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASUBIÉCT s.n. (Muz.) Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. [Pron. -biect, pl. -te. / după fr. contre-sujet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. — Cf. fr. contre-sujet.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAȘÍNĂ, contrașine, s. f. Șină de cale ferată așezată paralel cu șinele de cale ferată obișnuită pentru a reduce uzura roților, a evita deraierile la curbele prea pronunțate sau pentru a ridica șoșeaua (în dreptul trecerilor de nivel) la înălțimea șinelor. – Contra1- + șină (după fr. contre-rail).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAȘÍNĂ s. f. porțiune de șină care dublează șina curentă a unei căi ferate în curbe, pe poduri, în dreptul trecerilor de nivel. (după fr. contre-rail)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAȘÍNĂ ~e f. Șină montată paralel cu linia principală a căii ferate, în special la curbe, pentru a evita deraierile, și la treceri de nivel, pentru a ridica terasamentul șoselei. /contra- + șină
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAȘÍNĂ s.f. Șină așezată paralel cu șina unei căi ferate pentru a ușura trecerea roților la curbe și pentru a ridica șoseaua la înălțimea șinelor în dreptul trecerilor de nivel. [Pl. -ne. / < contra- + șină, după fr. contre-rail].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAȘÍNĂ, contrașine, s. f. Șină de cale ferată așezată paralel cu șinele de cale ferată obișnuită pentru a reduce uzura roților, a evita deraierile la curbele prea pronunțate sau pentru a ridica șoseaua (în dreptul trecerilor de nivel) la înălțimea șinelor. — Contra1- + șină (după fr. contre-rail).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAȘÓC s. n. șoc în revenire. (< fr. contre-choc)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÉMĂ, contrateme, s. f. Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1), polifonie. – Din fr. contre-thème.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÉMĂ s. f. melodie concomitentă cu tema în lucrările polifonice. (< fr. contre-thème)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÉMĂ s.f. (Muz.) Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1). [Pl. -me. / cf. fr. contre-thème].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÉMĂ, contrateme, s. f. Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1), polifonie. — Din fr. contre-thème.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATENSIÚNE s. f. (electr.) tensiune inversă. (< fr. contre-tension)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATENSIÚNE s.f. (Electr.) Tensiune inversă. [< fr. contre-tension].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÍMP, contratimpi, s. m. 1.(Muz.) Deplasarea accentului de pe un timp accentuat al măsurii pe un timp slab. 2. Nepotrivire, inoportunitate. ◊ Expr. În contratimp = la timp nepotrivit; inoportun. – Contra1 + timp (dupa fr. contretemps).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

contratimp (‹ contra + timp), una din modalitățile de a deplasa accentul* metric – cealaltă fiind sincopa*, la care se adaugă dislocările metrice rezultând exclusiv din frazare*. C. constă din înlocuirea repetată prin pauze* a timpilor (1, 2) accentuați sau a părților accentuate de timp. Astfel, c. întârzie apariția accentului metric [v. metru (1)], spre deosebire de sincopă, care poate apărea izolat, c. se produce numai în lanț – de obicei în acompaniament, dar și în melodie. Uneori, c. se combină cu sincopa dând naștere contratimpului sincopat. V. accent (III, 1, 3); ritm.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÍMP (‹ contra1 + timp) s. m. 1. (MUZ.) Deplasare, prin apariția unei pauze, a accentului de un timp pe altul sau pe o fracțiune de timp tare al măsurii pe un timp slab. 2. Circuit în c. = circuit electric sau electronic avînd un număr par de elemente grupate simetric, astfel încît tensiunile electrice aplicate celor două jumătăți să fie egale și în opoziție; se utilizează la amplificatoare, redresoare etc. în c. sau în push-pull. 3. în contratimp = (la moment) nepotrivit; inoportun.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÍMP, contratimpi, s. m. 1. (Muz.) Deplasare, prin apariția unei pauze, a accentului de pe un timp tare al măsurii pe un timp slab. 2. Nepotrivire, inoportunitate. ◊ Expr. În contratimp = la timp nepotrivit; inoportun. — Contra1- + timp (după fr. contretemps).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATIPÁR, contratipare, s. n. (Poligr.) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite. – Contra1- + tipar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATIPÁR s.n. (Poligr.) Tipar pe verso. [< contra- + tipar, după it. controstampa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATIPÁR, contratipare, s. n. (Tipogr.) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite. — Contra1- + tipar.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÍTLU s. n. titlu general al unei opere mai întinse, ori al unei serii de mai multe volume, fiecare cu titlul separat. (< contra1- + titlu)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATORPILÓR, contratorpiloare, s. n. (Ieșit din uz) Navă de război rapidă, care urmărește și distruge torpiloarele; distrugător. – Din fr. contre-torpilleur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATORPILÓR s. n. (mar.) distrugător. (< fr. contre-torpilleur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATORPILÓR s.n. Navă de război rapidă destinată urmăririi torpiloarelor. [Cf. fr. contre-torpilleur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATORPILÓR, contratorpiloare, s. n. (Ieșit din uz) Navă de război rapidă, care urmărește și distruge torpiloarele; distrugător. — Din fr. contre-torpilleur.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATREÁPTĂ, contratrepte, s. f. (Constr.) Suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte (1). – Contra1- + treaptă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATREÁPTĂ s. f. suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte, la o scară. (< contra1- + treaptă)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATREÁPTĂ s.f. (Constr.) Suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte, la o scară. [< contra- + treaptă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATREÁPTĂ, contratrepte, s. f. (Constr.) Suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte (1). — Contra1- + treaptă.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÚRĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. – Contra1- + tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÚRĂ s. f. tură1 (1) efectuată în contratimp cu altă tură. (< contra1- + tură)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contratúră s.f. Tură efectuată în contratimp cu altă tură ◊ „La cererea lui Gh. T, șoferița E.M. a fost repartizată în contra-tură cu el, pe aceeași basculantă. Fiecare îngrijește cu schimbul de fetițe.” Sc. 7 X 78 p. 4 (din contra + tură)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRATÚRĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. — Contra1- + tură.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contravalațiúne f. (d. contra și lat. vallátio, -ónis, îngrăditură cu val, cu șanț). Fort. Șanț (retranșament) în prejuru [!] unuĭ loc asediat. V. circumval-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVALOÁRE, contravalori, s. f. Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare; valoare dată în schimbul altei valori. – Din fr. contre-valeur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVALOÁRE s. f. echivalent (bănesc) al unui obiect; valoare dată în schimbul altei valori. (< fr. contre-valeur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVALOÁRE ~óri f. Echivalent (bănesc) al unei valori. [G.-D. contravalorii] /<fr. contre-valeur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVALOÁRE s.f. Echivalent (în special bănesc) al unui obiect; valoare dată în schimbul altei valori. [După fr. contre-valeur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVALOÁRE s. f. Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare; valoare dată în schimbul altei valori. — Din fr. contre-valeur.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVÂNTUÍRE, contravântuiri, s. f. Element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții. – Contra1 + vântuire (rar, < vântui).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVÂNTUÍRE, contravântuiri, s. f. Element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții. — Contra1- + vântuire (rar, < vântui).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

contravenì v. a lucra în contra legii sau obligațiunii.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] — Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contravenín n. (după fr. contre-poison). Antidot, remediŭ opus unuĭ venin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contravențiúne f. (contra și lat. ventio, venire; fr. contravention. V. invențiune). Infracțiune, acțiunea de a contraveni. – Și -énție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVÍZITĂ, contravizite, s. f. 1. A doua vizită pe care medicul o face bolnavilor dintr-un spital în timpul după-amiezii. 2. (Înv.) Vizită cu care se răspunde altei vizite. – Din fr. contre-visite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVÍZITĂ s. f. 1. a doua vizită făcută zilnic de medic bolnavilor dintr-un spital. 2. vizită de răspuns la o altă vizită. (< fr. contre-visite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVÍZITĂ ~e f. 1) A doua vizită în cursul aceleiași zile, făcută de un medic unui bolnav (mai ales în condiții de spital). 2) Vizită de răspuns. /<fr. contre-visite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVÍZITĂ s.f. 1. A doua vizită zilnică făcută de medic bolnavilor dintr-un spital. 2. Vizita de răspuns la o altă vizită. [Cf. fr. contre-visite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contravizită f., pl. e (fr. contre-visite). Restituirea uneĭ vizite. A doŭa vizită medicală p. a o controla pe cea dintîĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVÍZITĂ, contravizite, s. f. 1. A doua vizită făcută de medic bolnavilor dintr-un spital, în timpul după-amiezii. 2. (Înv.) Vizită cu care se răspunde altei vizite. — Din fr. contre-visite.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrazíc, -zís, a -zíce v. tr. (contra și zic, după fr. contredire). Spun ceva contra celor spuse de altu. V. refl. Spun saŭ fac ceva contrar celor spuse orĭ făcute de mine în ainte [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. Tranz. A susține contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. Tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva; a dezminți ceva. 3. Refl. A spune ceva în opoziție cu cele afirmate anterior de tine însuți. 4. Refl. recipr. (Despre susținătorii unor opinii, unor afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alții. ♦ (Despre afirmații, depoziții etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra1 + zice (după fr. contredire).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAZÍCE vb. 1. v. infirma. 2. v. opune. 3. (rar) a contra. (A ~ pe cineva.) 4. (pop.) a se încontra. (A se ~ cu cineva.) 5. v. dezice.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONTRAZÍCE mă contrazíc intranz. 1) A emite idei contrare celor afirmate anterior. 2) (despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu; a se contra. 3) (despre opinii, afirmații etc.) A fi în contradicție; a se bate cap în cap; a se ciocni. /contra- + a zice
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRAZÍCE contrazíc tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contra. 2) (declarații, fapte, fenomene) A pune la îndoială; a considera ca fiind discutabil. /contra- + a zice
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAZÍCE vb. III. 1. tr. A susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. 2. tr. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți. 3. refl. A fi în dezacord cu tine însuți. 4. refl. (Despre susținătorii unor afirmații etc.) A fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite. ♦ (Despre idei, afirmații, mărturii) A nu se potrivi unele cu altele. [P.i. contrazíc. / < contra- + zice, după lat. contradicere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAZÍCE, contrazíc, vb. III. 1. Tranz. A susține contrariul celor spuse de cineva; a nega. 2. Tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva; a dezminți ceva. 3. Refl. A spune ceva în opoziție cu cele afirmate anterior de tine însuți. 4. Refl. recipr. (Despre susținătorii unor opinii, unor afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alții. ♦ (Despre afirmații, depoziții etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. — Contra1- + zice (după fr. contredire).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRĂ, contre, s. f. Lovitură de răspuns promptă a unui sportiv după un atac lansat de adversarul său (la box, scrimă, judo, lupte etc.). – Din fr. contre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRĂ s. f. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo. ◊ acțiunea de a contra la bridge. (< fr. contre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cóntră s. f., g.-d. art. cóntrei; pl. cóntre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRĂ ~e f. (la box, scrimă, luptă etc.) Lovitură de răspuns a unui sportiv, realizată fulgerător pentru a anihila inițiativa adversarului. /<fr. contre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNTRĂ s.f. Lovitură de răspuns, promptă, la box, scrimă, lupte, judo, pe atacul adversarului sau imediat după acesta. ♦ Acțiunea de a contra la bridge. [< fr.